Caracatița retrocedărilor se întinde tot mai mult în centrele orașelor

Tentaculele caracatiței care acaparează încet, dar sigur, imobilele cu semnificație istorică din Ardeal s-au întins, după cum probabil ne și așteptam, și în alte zone decât municipiul Cluj-Napoca, urmărind, de principiu, aceleași scopuri: să obțină cu orice preț proprietatea asupra clădirilor reprezentative ale orașelor din Transilvania.

Însă de această dată nu este vorba de binecunoscuta Arhiepiscopie Romano-Catolică de Alba-Iulia, ci despre ”sora” puțin mai vestică a acesteia, Episcopia Romano-Catolică Oradea, despre care aflăm că împrumută o parte din metehnele abordate deja de Media9, pentru a-și asigura, probabil, un loc în topul deținătorilor de imperii imobiliare din Transilvania. Deși puțin mai blândă în abordare, Episcopia ”zgârie” și ea paginile arhivelor pentru a identifica părți din cărțile funciare pe care să le interpreteze după bunul plac, pentru ca mai apoi să le prezinte ca adevăruri definitive, irevocabile și de netăgăduit.

Astfel, când intră în peisaj astfel de entități, putem presupune de la bun început că miza va fi una de importanță semnificativă. Prin urmare, la nivelul municipiului Oradea există mai multe cereri de retrocedare a unor imobile importante în arhitectura orașului, care deși nu beneficiază de atenția și efortul proprietarilor sau al autorităților române pentru o administrare judicioasă, merită să rămână în patrimoniul proprietarului de drept. Și pentru că, în cele mai multe cazuri, caracatița retrocedărilor vizează centrele orașelor (că doar încet, încet, entitățile de cult maghiare poate reușesc să transforme pe deplin statul român în chiriaș, așa cum se străduiesc și în centrul Clujului), de această dată facem vorbire despre centrul municipiului Oradea, unde găsim chiriaș, printre altele, Filarmonica de Stat. Este vorba de clădirea situată pe strada Moscovei, la numărul 5, clădire care se află în plin proces de retrocedare, la solicitarea Episcopiei Romano-Catolice. Imobilul este format în prezent din patru corpuri de clădire, cel cu fațada spre stradă având 832 mp, iar cel ocupat de filarmonică având două etaje şi o suprafață de 936 mp, edificate în două etape, între 1896 și 1914 (celelalte două fiind ridicate după anul 1990). Astfel, deși unele aspecte au mai fost aduse în atenția publicului larg, încă nu au fost depistate niciun fel de eforturi ale statului român pentru a reglementa situația creată și a lămuri definitiv aspectele legale care grevează asupra dreptului de proprietate discutat. Există și un dosar în acest sens, cu numărul 37/19.12.2002, deschis la cererea Episcopiei Romano-Catolice Oradea la nivelul Comisiei Speciale de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care însă nu a fost încă soluționat. Sperăm că lucrurile vor fi soluționate în conformitate cu adevărurile istorice și că situația creată va atrage atenția asupra imobilului, astfel încât acesta să beneficieze de atenția cuvenită pentru a ajunge la valoarea de odinioară.

Însă, după cum au demonstrat în repetate rânduri, ”sărmanele” culte religioase nu renunță prea ușor la astfel de oportunități, care se traduc în sume de bani uriașe, angrenând resurse importante și răbdare pentru a duce la bun sfârșit o astfel de solicitare. Prin urmare, deși dosarul de retrocedare trenează la nivelul comisiilor specializate de atâta timp, nu se întrevăd șanse mari ca Episcopia să facă pași înapoi, profitând și de letargia instituțiilor de stat responsabile în acest sens.