Capitalism rusesc. Scot banii din România, nu plătesc obligații la stat

Rușii care dețin cinci combinate meralurgice în România, și care au scos profituri de zeci de milioane de euro de pe urma acestora, în mare parte vânzând active și dând de lucru centrelor de colectare a fierului vechi, se zgârcesc la plata obligațiilor către stat. Trimit banii în Rusia, nu ar plăti un leu țării noastre. Acest articol vă arată felul cum este manageriat combinatul Industria Sârmei Câmpia Turzii de trimișii oligarhului rus Igor Ziuzin. Mai mult, felul în care autoritățile române au pus umărul la creșterea averii lui Ziuzin.

Igor Ziuzin a cumpărat pe rând combinatele românești. A început cu Combinatul de oțeluri speciale de la Târgoviște, în 2002, apoi a luat Industria Sârmei Câmpia Turzii SA, iar până în 2010 achiziționase Ductil Steel SA Buzău, cu punctul de lucru de la Oțelul Roșu, și Laminorul SA Brăila. Sumele plătite au fost mai degrabă derizorii. Cu timpul a devenit limpede că intenția nu a fost nicio clipă aceea de a realiza o producție competitivă. Ziuzin produce oțeluri în Rusia, și în acea parte din Republica Moldova cunoscută ca Transnistria, iar România a fost concurentul de care a scăpat.

Combinate omorâte, circuit care duce banii în Rusia

Din martie 2013, toate firmele care au făcut parte din grupul industrial metalurgic Mechel au fost dirijate intenționat spre declin economic și financiar cu scopul de a fi lichidate judiciar, astfel încât România să nu mai poată produce oțeluri necesare construcțiilor și industriei constructoare de mașini. Pentru a destabiliza financiar cele cinci combinate metalurgice, Ziuzin și-a trimis în România pe cel mai servil dintre aghiotanții săi, pe Oleg Șvedakov.

Unul dintre obiectivele trasate pare să fi fost acela de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat și a bugetului local, astfel încât surplusul de fonduri financiare să poată fi direcționat către Rusia, de cele mai multe ori prin achiziții la supra-preț a materiei prime – vestita țaglă industrială care nu se mai produce în România, după ce au tăiat și topit ca fier vechi oțelăria de la Câmpia Turzii. O parte din aceste achiziţii sunt realizate de la firma Moldmetal Trading SRL, deţinută de Radomir Şeremet, fost director Mechel şi prieten bun cu Oleg Șvedakov. După ce Mechel a omorât producţia autohtonă, produsele metalice sunt importate prin firma lui Radomir Şeremet de la Combinatul Siderurgic Râbniţa, din Transnistria, controlat în totalitate de ruşi. Astfel a fost pus la punct un circuit prin care România a devenit piaţă de desfacere pentru ruşi, producţia internă a fost anihilată, iar prin achiziţiile la supra-preţ, profitul a fost diminuat artificial. Firma lui Radomir Şeremet realizează multe astfel de achiziţii prin unele companii offshore, astfel încât bugetul statului român este prejudiciat încă o dată şi banii pleacă tot către ruşi.

ANAF a câștigat procesul

Cum ISCT SA făcea profit, Oleg Șvedakov a decis să-l diminueze, sens în care a dispus în anul 2017 încheierea unui contract de prestări servicii cu COS Târgoviște SA prin care combinatul din Câmpia Turzii presta servicii de prelucrare a materialelor aflate în gestiunea celui din Târgoviște. COS Târgoviște SA risca să intre în procedură de faliment, acumulând peste 150 milioane lei datorii față de bugetul de stat consolidat, sens în care în anul 2018 a acumulat datorii față de ISCT SA de peste 20 milioane lei pentru serviciile de prelucrare a oțelului laminat. 

În speranța că vor scăpa de obligațiile fiscale ale ISCT SA, Oleg Șvedakov, împreună cu directorul juridic Sergiu Lapti, l-au angajat pe expertul Radu Bufan, profesor în drept și renumit practician în insolvență din Timișoara, pentru a contesta măsurile de impunere stabilite de ANAF, sens în care s-a deschis dosarul nr. 7465/2/2016. Cu toate tertipurile inventate de administratorii ruși cu sprijinul experților timișoreni, ANAF a câștigat în primă instanță, în luna noiembrie 2018, dreptul de recuperare a unei creanțe de circa 8 milioane lei.

Lichidități în bancă există și s-ar putea plăti datoriile fiscale, mai ales că omul lor de încredere pus la conducerea ISCT SA, Alexei Şeromov, proaspăt cetățean român, vinde pe bandă rulantă terenuri și hale ale fostului combinat metalurgic, oricui e dornic să cumpere. Așa că după ruși, la Câmpia Turzii au descălecat – printre alții – turcii interesați să facă saltele sau să exploateze și să proceseze sarea din subsol. Întrebat de Media9, primarul municipiului Câmpia Turzii, Dorin Lojigan, a estimat că ISCT a avut, în trecut, o suprafață de circa 100 de hectare și că a vândut până acum peste 60% din proprietăți. “Mai au 30-40% din terenul inițial. Au apărut investiții, românești și străine, se construiește un hotel de lux, cu spa, sală de nunți, nu e un lucru rău că s-au vândut parcele care aparținea combinatului. A fost utilă și decizia mea de a reduce impozitul societăților cu activitate în zona industrială”, a spus Lojigan.

Apartament la preț promoțional

Una dintre cele mai controversate vânzări de active este cea făcută în luna mai 2018, când un apartament al ISCT SA din București a fost vândut la superofertă unei persoane din conducerea ANAF, instituțue cu care întreg grupul Mechel se războiește în instanțe. În cadrul licitaţiei publice din 23 mai 2018, organizată la sediul ISCT SA, pentru valorificarea unor bunuri, Alexandru-Gheorghe Condoiu, soțul fostei șefe a resurselor umane din ANAF, Dana Condoiu, singurul participant la licitație, de altfel, a achiziţionat apartamentul din Bucureşti. Preţul de pornire pentru vânzarea apartamentului a fost de 101.000 euro fără TVA, care a fost şi cel de atribuire, suma finală achitată de familia Condoiu fiind de puțin peste 120.000 euro cu TVA inclus. Același apartament fusese cumpărat de ISCT, pe timp de criză, în 2010, cu 250.000 de euro.

Datorii și la Primărie

Probleme de recuperare a debitelor întâmpină și Primăria municipiului Câmpia Turzii, care în luna martie 2018 i-a transmis lui Alexei Şeromov o adresă prin care a solicitat semnarea contractului de dare în plată a unui apartament din localitate, în vederea stingerii unei părţi din datoria înregistrată de societate către administraţia publică locală în valoare totală de aproximativ două milioane lei.

Stingerea creanței garantate către Primăria municipiului Câmpia Turzii de peste 1,6 milioane lei este grevată de refuzul lui Oleg Șvedakov de a achita TVA aferent, deși a fost aprobată darea în plată a Bazei Sportive – Câmpia Turzii, a imobilului Casa de oaspeți și a unui teren situat în Câmpia Turzii, fiind semnate contractele aferente încă din iunie 2014.

“Suntem pe cale să intrăm în posesia unui teren al ISCT în zona parcului nostru industrial, care este evaluat la aproximativ 3 milioane de lei. După ce închidem discuțiile despre teren, le închidem și pe cele privind stadionul”, a declarat primarul Dorin Lojigan, pentru Media9. 

Cu toate aceste inginerii financiare vizibile, judecătorul sindic Flavius Moțu nu s-a autosesizat când Alexei Şeromov a depus o modificare a planului de reorganizare a ISCT SA pentru divizare asimetrică în luna decembrie 2018, deși planul de reorganizare trebuia deja încheiat în luna septembrie a aceluiași an. Nu s-a sesizat din oficiu nici măcar la depășirea datei, nicidecum să înțeleagă că, în fapt, acționarii ruși nu doresc decât să nu achite statului român cele peste 8 milioane lei care se cuvin pentru operațiunile comerciale derulate pe teritoriul național.