Autonomie imobil cu imobil. Fundație a statului maghiar care cumpără clădiri importante din Transilvania

Pe site-ul Parlamentului Ungariei a apărut un proiect de lege cu privire la înfiinţarea Fundaţiei de Ocrotire a Moştenirii Construite din Europa Centrală şi Estică (Kozep-europai Epitett Orokseg Megorzo Alapitvany), ce a fost înaintat spre aprobare de către vicepremierul Semjen Zsolt şi care a fost expus în plen de către Szijjarto Peter (foto, aături de liderul UDMR Kelemen Hunor), ministrul ungar al afacerilor externe şi comerţului exterior. Proiectul a fost chiar aprobat la începutul lunii iulie. Potrivit acestuia, noua fundaţie ar urma să fie preocupată de ocrotirea moştenirii şi va viza clădirile cu caracter cultural, istoric şi artistic maghiare din Europa Centrală, precum şi sprijinirea activităţilor culturale şi didactice din domeniu.

Pentru a susţine implementarea acestui proiect, au fost implicate două entităţi de stat, printre care MANEVI Zrt., care a cumpărat Hotelul Dacia din Satu Mare, în anul 2017, şi fosta clădire în care funcţiona Primăria Carei, în anul 2019. Cealaltă companie este Comitatus-Energia Beruhazasi, Kereskedelmi es Szolgaltato Zrt., care este capabilă să genereze şi să asigure deja fonduri pentru acest demers.

Nu putem fi plăcut impresionaţi de intenţiile exprimate şi chiar puse în practică de către guvernul statului vecin. Asta pentru că aceste investiţii extraordinare par să nu facă altceva decât să adâncească prăpastia etnică existentă şi să ducă la crearea unei dependenţe a maghiarilor din Transilvania faţă de statul ungar.

Ani la rând, entităţi de cult maghiare, susţinute cu fonduri de la Budapesta, au încercat să obţină drept de proprietate asupra imobilelor din Transilvania, însă procesul durează prea mult pentru un guvern nerăbdător. Procesele începute în anii 2000 încă trenează prin birourile ANRP sau prin instanţele de judecată, iar rezultatele, deşi de cele mai multe ori impresionante, sunt în ultimul timp într-un număr destul de mic. Şi asta datorită imposibilităţii prezentării în majoritatea cazurilor de către partea maghiară a unor documente cu valoare juridică de necontestat, care să ateste dreptul de proprietate, menţinând astfel în incertitudine situaţia juridică a imobilelor vizate.

Pentru a gestiona multitudinea de cereri de retrocedare, guvernul de la Budapesta a menţinut o relaţie strânsă cu Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia, deşi, nu demult, fostul episcop se jura că nu e chiar aşa prieten cu Viktor Orban. Totuși, în cursul anului 2019, Jakubinyi Gyorgy a discutat în cadrul unei vizite problemele pe care le întâmpină în curtea sa, precum situaţia Liceului de la Târgu Mureş, Viktor Orban asigurându-l că guvernul se va ocupa în continuare de susţinerea financiară a Arhiepiscopiei.

Astfel, deşi nu au renunţat definitiv, pare că vecinii noştri au lăsat în planul secund procesele vizând aşa zisa reconstituire a dreptului de proprietate şi au trecut la pasul următor: achiziţia de imobile. Dacă lucrurile au mers anevoios în materie de retrocedări, iar actul Marii Uniri precum şi Tratatul de la Trianon au rămas în vigoare, iar pe lângă acestea şi proiectul de autonomie al aşa zisului Ţinut Secuiesc a fost respins în Parlament, noul proiect al statului ungar seamănă izbitor de mult cu o intenţie de a „cumpăra” o formă mai „soft” a autonomiei teritoriale.

Curios modul în care vor evolua lucrurile, ce imobile vor fi vizate şi câţi bani vor intra efectiv în conturile fundaţiei nou constituite, având în vedere că este preconizată o nouă criză financiară, iar priorităţile conducătorilor unui stat în acest context probabil că nu ar trebui să fie achiziţia de imobile în afara graniţelor.