A doua cauză a cancerului pulmonar, ignorată în România. Directivă europeană neluată în serios

Încă din 12 iulie 2018, România a adoptat Planului naţional de acţiune la radon (PNAR), prin care ţara noastră îşi asumă mai multe obligaţii pentru racordarea la Directiva EURATOM 59/2013 a Consiliului UE de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecţia împotriva pericolelor prezentate de expunerea la radiaţiile ionizate. Acest plan cuprinde 7 direcţii strategice de acţiune, seturi de măsuri care trebuie adoptate la nivel naţional, instituţiile responsabile şi un calendar cu termene-limită pentru fiecare categorie de activităţi.

PNAR trebuia adoptat de urgenţă nu doar pentru ca România să fie racordată la normele europene din domeniu, ci din raţiuni de protecţie a sănătăţii publice, consecinţele expunerii la radon asupra sănătăţii populaţiei fiind devastatoare.

Acesta reprezintă a doua cauză, după fumat, a dezvoltării cancerului pulmonar, iar în România mor anual cca. 1.800 persoane din cauza cancerului pulmonar cauzat de radon. Țara noastră este pe locul 4 în Europa în ceea ce priveşte acumulările în sol şi clădiri. Un studiu publicat în 2006 (Residential radon and lung cancer, Darby S, Hill D, Deo H, Auvinen) arată că 1% din totalul populaţiei Europei va dezvolta pe timpul vieţii un cancer pulmonar din cauza expunerii la radonul din locuinţe.

Radonul este un gaz radioactiv inodor şi incolor care se formează prin dezintegrarea radioactivă a uraniului din pământ. Deşi nu se poate vedea sau mirosi, radonul este prezent în toate locuinţele, în diferite concentraţii, fiind considerat ca şi o cauză pentru apariţia cancerului la plămâni. Din punct de vedere ştiinţific, radonul este un element chimic cu simbolul Rn şi numărul atomic 86. A fost descoperit în anul 1900 de către Friedrich Ernst Dorn şi face parte din grupa gazelor rare. Creşterea concentraţiei de radon în atmosferă anunţă apropierea unui cutremur.

Totuşi, în implementarea PNAR au atribuţii nu mai puţin de 9 instituţii/ structuri naţionale: Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare (CNCAN), Ministerul Sănătăţii (MS), Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP), Ministerul Cercetării şi Inovării (MCI), Ministerul Mediului (MM), autorităţile administraţiei publice locale, laboratoarele desemnate, asociații profesionale de arhitecţi şi constructori şi structurile asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale din România.

Cu toate acestea, instituţiile implicate în implementarea planului manifestă inerţie şi pasivitate şi au reuşit să înregistreze până în prezent doar întârzieri acumulate, fapt evidenţiat de stadiul redus de realizare a tuturor măsurilor asumate cu termene prin PNAR (precizate în Anexa 2 la HG nr. 526 din 12.07.2018). Acest eşec şi-l asumă chiar Comitetul interministerial de lucru pentru radon (coordonatorul PNAR), acesta recunoscând la ultima şedinţă, din mai 2019, imposibilitatea realizării obiectivelor la termenele legiferate şi necesitatea reconfigurării calendarului aferent.

Nici nu e de mirare, având în vedere faptul că din toate măsurile prevăzute în PNAR, a fost realizată una singură, şi anume elaborarea metodologiei pentru determinarea concentraţiei de radon în aerul din interiorul clădirilor. Tot atunci s-a stabilit că următoarea reuniune a Comitetului se va desfăşura la începutul lunii iulie, însă este deja octombrie şi nu se aude nimic din partea lor.

Nu a fost finalizată nici harta de radon a României, deşi toate zonele cu risc crescut de expunere la radon trebuiau identificate până la finalul primului trimestru al anului 2019. Activitatea de conştientizare a populaţiei şi campaniile de informare nici măcar nu au fost demarate, astfel că ne întrebăm ce face Ministerul Sănătăţii, deoarece acesta trebuia să finalizeze strategia de informare la nivel naţional privind riscul expunerii populaţiei la radon în ultimul trimestru al anului 2018, iar începând cu acel moment, să elaboreze şi să publice materiale informative (campanii de conştientizare a populaţiei, broşuri, ştiri etc. specifice grupurilor-ţintă).

Chiar dacă structurile naţionale implicate nu fac nimic pentru îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei, ar trebui măcar să se întrebe ce sancţiuni ar mai putea primi România pentru lipsa lor de acţiune. Cu siguranţă Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică de la Viena nu este la fel de pasivă şi va derula cât de curând un control pentru a evalua stadiul implementării PNAR, astfel că rămâne să aşteptăm consecinţele…