100 de ani de spectacole. Respect!

Don Quijote, de Ludwig Minkus, este propunerea pe care v-o face astăzi Opera Națională din Cluj-Napoca. On line. Este un balet în două acte superb, în regia și coregrafia Feliciei Șerbănescu. Spectacolul a fost înregistrat în data de 2 octombrie 2019. Programul continuă în ritmul de două spectacole on line pe săptămână, până când Opera poate reveni la spectacole live. Urmează marți Văduva veselă, operetă în trei acte pe un libret de Victor Léon și Leo Stein după comedia L’attaché d’ambassade, de Henri Meilhac.

Opera Națională Română din Cluj a avut și ea de luptat, precum Don Quijote, cu mori de vânt, ca să ajungă la inimile admiratorilor. A câștigat de fiecare dată. Pe timp de pandemie, reprezentațiile on line au menținut apropierea dintre public și artist, chiar dacă nu la nivel fizic, unde s-a impus o distanțare, ci la nivel sufletesc, prin împărtășirea acelorași emoții. 

Opera a mai avut o perioadă în care a fost despărțită forțat de publicul său, în perioada 1940-1945. 

Să ne amintim cu acest prilej că Opera Națională Română a ajuns, în 2020, la 100 de ani de funcționare în slujba clujenilor. Precum alte instituții de cultură din Transilvania, respectiv din Cluj-Napoca, Opera Națională Română a fost înființată după Marea Unire, pentru a îndeplini funcția de edificare culturală a societății românești și de consolidare a identității naționale. 

Deși a fost înființată în luna septembrie a anului 1919, prima reprezentație oficială a Operei în data de 25 mai 1920, opera Aida, de Giuseppe Verdi. În ultima sută de ani, scena operei clujene a găzduit peste 200 de titluri de operă, operetă și balete. 

Opera își derulează activitatea într-o clădire emblematică, în inima cetății, față în față cu Catedrala Mitropolitană Ortodoxă. Clădirea Operei găzduiește și Teatrul Național ”Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, o altă instituție înființată după unirea Transilvaniei cu România, în anul 1919. Cele două instituții împart o istorie similară. Totodată, în perioada anexării Ardealului de Nord (1940-1945) ca urmare a Dictatului de la Viena, acestea nu și-au încetat activitatea în orașul ocupat de Ungaria, ci s-au mutat la Timișoara, unde și-au continuat funcționarea și și-au urmat misiunea. Mutarea unor instituții în alte localități de pe teritoriul României pe durata anexării Ardealului de Nord nu a fost un caz singular. Au existat și alte instituții, de exemplu Universitatea din Cluj, care și-a mutat secțiile la Timișoara și Sibiu. Fotbaliștii de la “U” Cluj au trecut prin celebra bejenie de la Sibiu. Aceasta a fost declarația de atașament față de misiunea lor, de a-și continua activitatea, chiar și în condiții vitrege, respectiv aceea de a promova neîncetat cultura română. Participarea publicului, chiar și în perioada de război, la manifestări cultural-artistice sau sportive a însemnat satisfacerea unei necesități sociale.

De-a lungul celor 100 de ani, Opera Națională Română din Cluj-Napoca a îndeplinit o funcție de educare a publicului vorbitor de limba română, care nu mai beneficiase de astfel de spectacole până la înființarea acestei instituții. Pentru societatea românească de la începuturile secolului 20, opera și teatrul au reprezentat printre primii piloni ai comunității.

Felicitări pentru lucrurile pe care le-a clădit Opera Națională Română din Cluj-Napoca în acești 100 de ani care s-au scurs din clepsidra eternității. Așteptăm cu nerăbdare reîntoarcerea în sala cea mare, aplauzele publicului după căderea cortinei și plecăciunile artiștilor.