Vremuri grele

Autor  Ionel Lespuc   în  ,      2 saptãmâni în urmã     867 Vizualizări.  

De ceva vreme circulă pe net, cu diferite variante, următoarea zicală: „Vremurile grele fac oameni puternici. Oamenii puternici fac vremuri ușoare. Vremurile ușoare fac oameni slabi. Oamenii slabi fac vremuri grele.” Oricât de simplu sună, am impresia că ea surprinde extrem de bine situația Europei din ultimele 8 decenii (pentru cine nu știe, este vorba despre ultimii 80 de ani…).

Revoluțiile de tot felul (Renașterea, revoluția industrială, revoluția morală) s-au născut din vremuri grele, vremuri de nesfârșite molime, foamete, războaie distrugătoare. Dar acestea au fost doar ciocanul și nicovala care au călit oțelul european. În așa fel, încât în urmă cu un secol Europa era stăpâna absolută a planetei, care avea colonii nesfârșite și care hotăra cu mână de fier destinul tuturor lucrurilor care făceau umbră respectivei suprafețe. Și acele vremuri grele (două războaie mondiale nu sunt o joacă…) au produs oameni puternici – Churchill, De Gaule, Adenauer, Monnet, Schuman -, care și-au pus amprenta pe evoluția Europei postbelice și au lansat strădania de făurire a unor timpuri prospere, luminate de farul democrației.

Iar prosperitatea și pletora de drepturi democratice au dus, ca în zicala noastră, la nașterea de oameni slabi. Puterea și influența Europei s-au retras în cărțile de istorie, ponderea sa în populația planetei scade an de an (la orizontul anului 2050 va fi singurul continent cu o populație diminuată). Iar conducătorii săi sunt simple păpuși de pluș, o șleahtă de birocrați răsfățați și răzgâiați, care nu sunt pregătiți și nici măcar interesați să dea față cu provocările viitorului. Și, categoric, incapabili să înțeleagă amploarea problemelor prezente și presante ale momentului.

De pildă, pare să nu le pese că educația creștină a fost un fiasco. Timp de două mii de ani bisericile creștine, în numele credinței creștine, și-a arogat misiunea de a-i face pe oameni mai buni și mai înțelepți, iar societatea omenească – mai blândă, mai tolerantă și mai frățească. Eșec deplin, pe toate liniile – e suficient să priviți inventarul războaielor care au sluțit acest continent și s-au chiar întins pe întreaga planetă. Educația laică, așa cum a fost anunțată de Rabelais în urmă cu 5 secole, întemeiată pe puterile raționale ale ființei umane, nu a contribuit nici ea la transformarea ființei umane în ceva mai bun.

Să nuanțăm un pic această din urmă afirmație. Da, fără îndoială, prin educația laică omul european a devenit mai competent, mai informat, mai productiv. Dar numai atât; nu mai bun, ci mai îngâmfat (vezi sentimentul de superioritate rasială) și mai violent (vezi dominația necruțătoare asupra întregii planete). Fără îndoială, progresele științifice și tehnologice i-au permis omului alb să aibă o viață materială care a stârnit invidia întregii planete și dorința tuturor de a trăi taman la fel.

Europa continuă să trăiască ca și cum totul ar fi „normal”. Dar sistemul educational din Europa este într-o gravă suferință. În România vedem doar varianta locală a gravei suferințe în care se află sistemul educațional european. În doar 50 de ani, dascălii europeni au trecut de la statutul de zei, mentori, educatori, la statul de slugi neputincioase în fața mârlăniei mizerabile și agresive a celor care ar trebui să vină la școală pentru a-și clădi un viitor, și nu pentru a demola puținul împlinit de generațiile anterioare.

Așa s-a ajuns  ca un elev de 15 ani din Târgu-Mureș (probabil cu grave probleme psihice neștiute sau neglijate de părinți) să o insulte violent pe diriginta clasei, să fie violent până la limita la care a fost nevoie de intervenția Poliției, după care s-a întors la școală împreună cu mama sa, pentru a cere socoteală dirigintei, căreia i-a și aplicat o corecție fizică s-o țină minte o viață. Ceea ce este cu adevărat îngrijorător în acest episod de violență halucinantă este aceea că singura măsură care s-a putut lua împotriva puștiului (aproape) criminal a fost exmatricularea. Ceea ce arată că sistemul european are de fapt o problemă, fiind învechit și incapabil să răspundă adevăratelor provocări ale zilei de azi.

Revenind la „normalitatea” traiului, Europa nu o duce rău. Sau, mai nuanțat: încă nu o duce atât de rău încât populația să simtă cu adevărat. Ceea ce populația nu simte, și asta este din ce în ce mai periculos, este că devine din ce în ce mai greu să fie asigurat binele nostru cel de toate zilele. Fiindcă, strop cu strop, se strânge un potop care se îndreaptă către Europa. Un potop uman, care este capabil să roadă prosperitatea europeană până la ultima fărâmă. Așa cum hoardelor mongole nu le-a păsat în nici un fel, în 1220 e.n., de minunățiile din Samarkand, făcându-l una cu pământul pentru niscaiva bogății pieritoare, nici hoardelor de azi nu le pasă de bogățiile culturale și sociale ale Europei, ci de bogățiile care pot fi jefuite.

Există și un potop al răului, care nu poate fi nicicum stăvilit: drogurile care, în ciuda restricțiilor și interdicțiilor, circulă liber în spațiul european, atrăgător pentru vânzătorii mari sau mici care-și împart, prin violențe și vărsare de sânge, o piață suculentă de zeci de miliarde de euro. Unde sunt bani, găsești acum și droguri, și infracțiuni diverse (liceele pariziene sunt paralizate de amenințările cu bombă), și criminalitate de cel mai înfricoșător nivel, pe care șefii Interpol îl asemuiesc cu cel din America Centrală. Bande înarmate au pus stăpânire pe viața economică a unor metropole europene vestice (despre Olanda se vorbește deja ca de un narco-stat), și se vor extinde foarte sigur către est, pe măsură ce în Est vor fi mai mulți bani negri pentru prafuri albe. Și nimeni, nimeni nu este capabil nici măcar să-și imagineze soluții pentru salvarea a ceea ce a mai rămas din gloria europeană, cu atât mai puțin să asigure protecția Europei în fața pericolelor cu care se va confrunta în decursul acestui secol.

Și toate acestea, fiindcă oamenii slabi ne pregătesc vremuri grele…

Mihai E. ȘERBAN

Doctor în științe economice, scriitor, om de afaceri, președinte de club sportiv, instructor de arte marțiale. Editorialist cu experiență, analist economic și politic (când i se cere), precum și moralist (de câte ori poate), s-a alăturat echipei de la Media9 pentru a promova o schimbare benefică a modului în care publicul larg percepe, consumă și propagă prestația jurnalistică de calitate.

About