Topirea iluziilor

Autor  Ionel Lespuc   în  ,      1 saptãmânã în urmã     274 Vizualizări.  

Îmi aduc aminte ca azi: în 2004, o călătorie m-a purtat prin Elveția, prin Furka Pass spre Ghețarul Ronului, locul din care își începea drumul triumfător prin lume fluviul care avea degrabă întâlnire cu Marea Mediterană. Atracția cea mare era Peștera de gheață (sau Peștera Albastră), cocoțată pe buza muntelui, din care apele rezultate din topirea ghețarului țâșneau triumfătoare pentru a prăbuși pe versantul pietros abrupt.

Întâmplarea a făcut că peste exact trei ani am trecut prin același loc. Am făcut un popas pentru a mai savura acea minunată priveliște și – surpriză! – peisajul era radical schimbat! Ghețarul nu mai era cocoțat pe buza muntelui, fiind retras cu aproximativ 30 de metri, peștera cea mirifică era aproape dispărută, iar apa care izvora din ghețar era acum murdară, mâloasă și în mod de neînțeles învolburată. Și toată această schimbare se produsese în doar trei ani! Iar acest proces surprinzător, început cu mult timp în urmă, s-a accelerat de atunci: ghețarul s-a retras cu peste 1500 de metri, arătând (dacă  vreo demonstrație mai este necesară) că schimbările climatice care aduc consecințe nedorite sunt aici, își urmează inexorabil cursul și sunt mai rapide nu decât ne-am temut, ci chiar decât am fost capabili să ni le imaginăm.

Am început să scriu aceste rânduri chiar în data de 5 iunie, când comunitatea internațională (mă rog, cei puțini care-și aduc aminte…) sărbătorește Ziua Mondială a Mediului. Omenirea trăiește un moment de mare tensiune,  în care urmările pernicioase ale pandemiei de Covid se împletesc cu impactul conflictului din Ucraina, care complică peste înțelegere viața europenilor și condamnă la foamete cruntă multe dintre națiunile sărace ale planetei. Un bun prilej pentru a înțelege care este paradigma fundamentală a speciei noastre: pentru a putea funcționa, oamenii au nevoie de stabilitate și predictivitate. Exact ceea ce nu oferă vremurile pe care le trăim. Se pare că mult mai importantă decât păstrarea situației consacrate va deveni capacitatea de adaptare la noile condiții, la noile situații.

În Amsterdam, imensul oraș-port din Olanda, cea mai aglomerată țară a Europei, asociația „Zile pe acoperiș” are drept obiectiv valorificarea uriașelor acoperișuri industriale plate, care azi nu servesc decât pentru protejarea interiorului. Aceste acoperișuri, întinse pe multe hectare, pot găzdui locuințe, grădini de zarzavat, rezervoare de apă, restaurante, spații de divertisment, locuri de plimbare. Asociația își promovează intens ideile novatoare, construind între clădirile industriale pasarele care unesc diferite obiective demonstrative. Pregătind astfel autoritățile și populația pentru o imagine schimbată a viitorului.

Olanda își merită tot mai mult porecla de „Țările de Jos”, fiindcă o treime din teritoriul național este situat sub nivelul mării, ceea ce este un factor important de risc în contextul ridicării nivelului mării. Viitorul Olandei, ca și al unei părți importante a populației litorale de pe întreaga planetă, este acum în cumpănă. Așa cum ghețarii se retrag peste tot, chiar și în Alpii care până de curând păreau de neatins, la fel avansează apele mării, cucerind bucăți de uscat și punând în pericol comunități umane care cumulează sute de milioane de oameni.

Schimbările climatice nu afectează doar peisajul (natural sau urban), ci afectează condițiile de viață ale umanității. Pe fondul acestor schimbări se răspândește acum în lume noua amenințare: variola maimuței. Variola „umană” apare a fi fost eradicată în anul 1980, varianta sa simiană mai fiind întâlnită în câteva țări africane. În ziua de azi, 29 de țări care nu au găzduit niciodată variola maimuței, au raportat deja peste 1000 de cazuri. Totul pe fondul modificărilor climatice și al freneziei de a călători după diminuarea incidenței Covid-19. Gurile „bune” spun că nu trebuie să ne temem de o pandemie; gurile „rele” ne amintesc că la fel am spus în 2020, când virusul buclucaș tocmai pornise să cucerească lumea.

Între timp, BMW ne arată cu poze și text cum poate fi transformată o criză într-un mare succes de marketing. Prestigioasa firmă germană tocmai a lansat  (conform străvechiului principiu de marketing „ia-le maul”!) prestigiosul automobil electric i7, care promite neapărat suta de kilometri la oră  în 4,7 secunde, neapărat 500 kilometri la o încărcare și un confort fără seamăn (inclusiv ecran panoramic pentru călători…). Toate acestea la „numai” 132.000 euro. După cum știm, aceleași apucături de marketing ale firmelor germane, aceasta este doar varianta cea mai „sărăcăcioasă”, la care trebuie adăugați vreo 50.000 de euro pentru finisajele care permit bogătanilor să se laude în fața prietenilor.

Iertat să-mi fie umorul sarcastic, dar te cuprinde de-a dreptul revolta să vezi atâta cinism mascat în grijă pentru sănătatea planetei. Având în vedere cantitatea uriașă de materiale de cea mai înaltă calitate, finisajele făcute să încânte, super-bateriile făcute să „țină  la tăvăleală”, putem să spunem fără șovăire că un astfel de autoturism nu este o soluție pentru problema curentă, ci doar o problemă și mai mare, doar că mai bine mascată și machiată, pentru a ne permite să ne lăfăim în același lux, doar botezându-l altfel. Exact ceea ce face și Ferrari, cunoscut nu pentru soluțiile economicoase la problemele de poluare, ci pentru autoturismele pe care le cumpără bogații –  și care acum se vor putea făli cu autoturisme roșii electrice sau hibride, făcând posibilă mincinoasa iluzie (scuzați pleonasmul!) că „au făcut ceva”…

Ei nu fac nimic. Și nimic nu se va schimba cu adevărat până când nu vom avea grijă de această planetă așa cum avem grijă de propriile locuințe și de propriile autoturisme nesimțit de scumpe…

 

 Mihai E. ȘERBAN

Doctor în științe economice, scriitor, om de afaceri, președinte de club sportiv, instructor de arte marțiale. Editorialist cu experiență, analist economic și politic (când i se cere), precum și moralist (de câte ori poate), s-a alăturat echipei de la Media9 pentru a promova o schimbare benefică a modului în care publicul larg percepe, consumă și propagă prestația jurnalistică de calitate.

About