Suntem spectatorii evoluției profesionale a primarului Emil Boc

Autor  Ionel Lespuc   în  ,      1 lunã în urmã     3685 Vizualizări.  

Și l-am auzit vorbind… Făcea o analogie cu procesul „Roșia Montană”, în care a cântărit mult lipsa „licenței sociale” – acceptanța publică pentru proiectul de exploatare, și îl întreba pe un arhitect dacă a făcut dezbatere cu locuitorii unei zone din Cluj vizate de o dezvoltare publică. Mai exact, este vorba despre implicațiile modernizării liceului „Lucian Blaga”. Nimeni niciodată nu a făcut cu de la sine putere dezbatere pe un proiect în care titularul este Primăria și vă explic imediat de ce.

Mi-am dat seama că Emil Boc evoluează sub ochii noștri, se califică profesional la locul de muncă. Este interesant, amuzant și uneori un supliciu să îl urmărești zi de zi.

Vă provoc direct, ca să înțelegeți: care e „licența socială” pentru metrou. V-a întrebat vreodată cineva – primar, proiectant, executant – dacă îl vreți?

Până acum, toate dezbaterile pe teme publice erau organizate de Primărie. Sunt mai multe exemple de persoane, de regulă arhitecți, care au cerut întâlniri cu cetățenii pe diverse proiecte publice și au fost refuzați. Pe actualizarea planului urbanistic general, pe modernizarea liceului „Bălcescu”, pe multe altele. De obicei aflăm detaliile unor proiecte nu la dezbatere, nu la autorizare, ci abia în teren. Să ridice mâna cine a știut că strada Kogălniceanu va fi cu pământ în fața liceului „Racoviță”!

Mereu am considerat că abordarea aceasta este menită să-l ajute pe primar să obțină like-uri pe Facebook: „uite ce vă mai zic și nu știați”. Doar că a început să nu îi mai placă atunci când degetul nu mai era așa 👍, ci așa 👎.

Astfel de consultări nu sunt gratuite – ar trebui să apară clar evidențiate în contracte, cu costurile aferente pentru timpul arhitecților, pentru chiria sălii etc. Și nu sunt, n-au fost nicicând. E o invenție nouă, i s-a părut că „dă bine” să o spună.

Emil Boc comunică de parcă ar fi mereu la prima întâlnire. E și un film cu numele ăsta… De parcă cei care îl aud azi nu l-au ascultat și ieri, nu cunosc uzanțele, oamenii, tabieturile, ipocriziile. Vă mai dau un exemplu: pereți și terase verzi. Primarului i s-a propus ani la rând, a fost și un proiect de bugetare participativă câștigător, dar am avut zero efecte; nu l-a interesat nici cât verde sub unghie. Până a auzit undeva pe la Bruxelles… Anul trecut, s-a trezit cerându-le așa ceva arhitecților într-o altă ședință a comisiei. Unii au închis microfonul să poată râde în liniște.

Primarul are momentele acestea când predă niște lecții de la microfon, de parcă ar fi la cursuri… concluzia la care am ajuns este că își dă singur restart. Că se educă pe sine; el e studentul, iar noi ne nimerim acolo ca spectatori. Cum spuneam, omul evoluează profesional sub ochii noștri.

About