Șerban Țigănaș: Motoarele și frânele Clujului

Autor  Serban Tiganas   în  ,      4 luni în urmã     2051 Vizualizări.  

Media9 a solicitat mai multor personalități ale Clujului să răspundă unor întrebări lansate de primarul Emil Boc. “De ce se mută oamenii la Cluj? Cine susține industria IT? Cine susține mediul universitar? Aflăm adevărul din întrebări”, a spus Boc, într-o emisiune, la radio. Iată aici punctul de vedere al cunoscutului arhitect Șerban Țigănaș, decanul Facultății de arhitectură, care este și editorialist Media9.

„Interogatoriul” lui Emil Boc. Are dreptate? Care este motorul principal al Clujului

 

Se discută mult despre fenomenele dezvoltării orașului, despre cauzele și consecințele acesteia, dar mai ales despre cum să fie încurajate sau dimpotrivă, împiedicate anumite operațiuni în viitor. Atribuirea meritelor reușitelor și reproșurile pentru fenomenele nedorite sunt de asemenea un subiect important, care judecat just poate avea consecințe bune pentru viitor.

Iată opinia mea de clujean care m-am născut, am trăit și lucrez aici, încercând să sintetizez pe baza cunoștințelor și informațiilor pe care le dețin: Clujul are mai multe motoare care i-au propulsat dezvoltarea, dar și frâne care i-o încetinesc sau o complică.

Principalul atu care s-a manifestat diferit, dar constant în mai multe perioade este resursa umană. Orașul s-a dezvoltat pentru că aici există o masă critică oameni dornici de o anumită calitate a propriei vieți. Existența și calitatea acestei resurse umane trebuie privită din două sau chiar trei perspective: un spirit antreprenorial foarte prezent, un disponibil de angajați și un număr consistent de consumatori. Bineînțeles că educația, mai ales cea de nivel universitar, este principalul artizan al prezenței resursei umane, într-o mare diversitate de oferte și la o calitate, aș spune, bine peste media națională.

Multiculturalitatea care definește comunitatea, care generează o anumită ambiție și competitivitate, a dus la surse diverse de suport și interese, manifestate concurențial. Orașul nu a putut fi niciodată complet dominat de un singur grup de orice natură, celelalte fiind o contrapondere importantă.

Rezultatul acestor caracteristici care s-au manifestat istoric la Cluj a fost balansat în ultimele decenii către cea mai dinamică structură socială din toate timpurile. A rezultat o pondere remarcabilă de tineri aflați la studii și în primii ani de carieră care a multiplicat atuurile pomenite anterior, transformându-le în dezvoltare.

În ultimii ani s-a adăugat acestor motoare tradiționale și rezultatul importantelor schimbări de paradigmă la nivel universal și mai ales european, care au condiționat accesul la finanțări, obligând practic solicitanții de fonduri, fie publici fie privați, să acorde atenție sporită unor principii și obiective care nu le aparțineau neapărat. La cincisprezece ani de la aderarea la UE, aducătoare de influențe conceptuale majore alături de finanțare, Clujul este pe un drum al schimbării de stil, în ceea ce privește gestiunea urbană. În prezent, trăim o eră complicată a coexistenței noilor practici, care sunt bune, cu a metehnelor pe care acestea trebuie să le înlocuiască. O multitudine de concepte noi pentru o urbanitate sustenabilă au fost adoptate, mai întâi ca titluri, mai apoi chiar ca soluții, unele rămânând încă incomplet înțelese și digerate.

Evoluția este certă și vizibilă, stadiul procesului fiind intermediar. Aceasta face ca fenomenele dezvoltării să poată fi privite din cele două perspective, a părții pline sau a părții goale a paharului, ambele fiind valabile, în sine. De aici o a rezultat o polarizare excesivă a opiniilor despre stadiul de dezvoltare și mai ales despre direcția viitoare și toate proiectele noi care apar, luate în parte. Pozițiile radicale se consolidează întocmai ca pe peluzele unui stadion. Îmbucurător este însă faptul că au apărut forme de colaborare public – privată, guvernamentală – nonguvernamentală interesante și importante în primă instanță. Extinderea și chiar generalizarea efectelor de acest tip mai are însă mai multe obstacole de trecut.

Menționam faptul că, pe lângă motoare, orașul are și frâne, dar nu pentru a naviga în siguranță, ci din alte cauze și cu alte interese. Acestea țin de o anumită complicitate dincolo de colaborarea firească și echilibrată dintre public și privat. Există o tendință manifestată în diferite forme și nuanțe de control politic excesiv. Ea nu este de natură clujeană, dar aici, în prezența motoarelor de care vorbeam, se manifestă cu efecte de frânare. Rolul de arbitru jucat de administrații a ajuns să împartă jucătorii din piață în ”ai noștri” și ”alții”, care pot fi neutri sau concurenți, ceea ce nu e bine deloc. Existența celor neutri a fost de mare valoare la Cluj față de alte locuri, unde existau doar ai noștri și ceilalți, unde cei din a doua categorie nu aveau nicio șansă dacă nu se converteau pentru a intra în prima.

O frână consistentă ține de dificultățile de cooperare interinstituțională, față de care digitalizarea a reprezentat o mare speranță, pe moment pusă între paranteze, ca să nu spun pierdută. La aceasta se adaugă o anumită autosuficiență în raport cu alte orașe unde lucrurile merg mai puțin bine sau chiar mult mai rău. O anumită normalitate autocritică și dubitativă lipsește din repertoriul limbajului local.

Modul în care nu se tranșează operativ multe probleme, încadrate la categoria ”nu este o prioritate”, a dus la o creativitate locală incredibilă în privința birocrației ”de întârziere” sau ”stopare” a unor inițiative care nu sunt agreate de controlul politic. Deși nu este doar o practică locală, sunt convins că am ajuns campioni în mai multe domenii, în aceste jocuri.

Aș vrea să închei scurta încercare de a explica ce și cum se întâmplă lucrurile la Cluj în cheia optimistă. Cred că e mai bine, din ce în ce mai bine sau chiar, în anumite privințe mult mai bine decât mai demult. Mai cred însă că ar fi putut să fie și mai bine, mult mai bine în anumite privințe și că a ne concentra pe celebrarea reușitelor fără a pune alături lucid și ratările poate deveni o greșeală cu consecințe.

E fain la Cluj, cum e numele unui grup din media socială, dar ar putea să fie și mai fain. Acesta ar fi rolul nostru, al tuturor celor activi în mediul economic, în educație, societate, administrație publică și politică. Împreună și nu separat, convergent și nu disparat, constructiv și nu cu frâne.

FOTO: Forbes.ro

Șerban Țigănaș este unul dintre arhitecții cei mai importanți ai României. A studiat la Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu”, din Cluj, apoi a absolvit Facultatea de Arhitectură, la București. A ocupat funcția de președinte al Ordinului Arhitecților din România în perioada 2010-2018, iar în prezent este secretar general al Uniunii Internaționale a Arhitecților. Este profesor la Universitatea Tehnică, unde predă proiect design, comunicare și marketing pentru arhitecți. A fondat Dico și Țigănaș Arhitectură și Inginerie, iar proiectele biroului au obținut mai multe premii la nivel internațional. Trecem zilnic pe lângă Cluj Arena și Sala Polivalentă, clădiri reprezentative pentru oraș, închipuite în biroul de Arhitectură Dico și Țigănaș.

About