Româna, limba oficială în administrație. Primele măsuri în Transilvania, după Marea Unire

Autor  Ionel Lespuc   în  ,      1 lunã în urmã     60 Vizualizări  

În zilele noastre, ne preocupă să urmărim zilnic știri despre activitatea și funcționarea diverselor instituții publice (primării, consilii, prefecturi etc). Am luat urma formării acestora sub administrația românească din Transilvania unită cu România. Din acest motiv, am început un serial de articole care vizează reconstituirea edificării administrative a Statului Român în Transilvania. La final, vom încerca să stabilim dacă există puncte comune, dar și diferențe, între administrația de acum 100 de ani și cea din zilele noastre.

Cu un secol în urmă, activitatea Consiliului Dirigent din Transilvania s-a concentrat pe construirea unui aparat administrativ care să servească populației din punct de vedere al utilității. Aici putem sesiza o mică ironie, deoarece, în zilele noastre, nu prea mai identificăm aparatul administrativ cu scopul pentru care a fost creat (utilitatea publică), ci deseori îl criticăm pentru birocrație, inacțiune sau acțiune contrară intereselor comunității. 

Problema siguranței publice a avut întâietate

Instrumentul oficial de informare a populației, Gazeta Oficială, oferea la acel moment date valoroase cu privire la măsurile adoptate, în conformitate cu neajunsurile și nevoile identificate. Inventarierea necesităților, clasificate pe tipuri de probleme, a fost realizată de către fiecare consiliu administrativ în parte și a fost înaintată Consiliului Dirigent.

Cea mai stringentă necesitate identificată a fost asigurarea siguranței publice a populației. Un mare pas spre unificarea administrativă cu România l-a reprezentat decretul-lege nr. 3632 din 11 decembrie 1918, art. II, prin care armata din Transilvania trecea în subordinea Regelui Ferdinand I, iar siguranța publică trecea în subordinea guvernului României, prin Ministerul de Interne. În consecință, s-a desființat ministerul armatei și al siguranței publice din Transilvania, prerogativele acestuia fiind transferate către București.

În privința domeniului alimentației publice, Consiliul Dirigent a solicitat o situație a stocurilor de alimente, în vederea distribuirii hranei, în mod raționalizat, către populație și armată. Ca măsuri de protecție a capacității de hrănire a populației s-a dispus interzicerea exporturilor de alimente și interzicerea distilării cerealelor fără aprobare (se aproba doar distilarea alimentelor perisate, cu un aviz prealabil).

 Româna, limba oficială în administrația transilvăneană

În domeniul serviciilor publice a fost emis un act administrativ foarte important prin Decretul nr. I, despre funcționarea în mod provizoriu a serviciilor publice, aplicarea legilor, despre funcționari și întrebuințarea limbilor. Prin acest decret, la articolul 3, se prevede ”Limba oficială pentru serviciile publice este limba română. Privitor la întrebuințarea limbei celorlalte națiuni conlocuitoare, până la reglarea definitivă prin lege, se vor aplica dispozițiile legii de naționalități, art. XLIV din 1868, cu deosebirea, că în locul limbei maghiare este a se înțelege în tot locul limba română (…)”. Acest decret face dreptate, în fine, limbii române și o instituie ca limbă oficială în administrația din Transilvania. Se cunoaște faptul că anterior unirii Transilvaniei cu România, restricțiile de utilizare a limbii române în administrație erau printre cele mai invocate nemulțumiri ale populației majoritare românești.

Prefectul era liderul administrației

Prin Decretul nr. II, despre funcționarea în mod provizoriu a serviciilor publice administrative, se stabilește arhitectura aparatului administrativ teritorial. Astfel, regăsim un prefect în fruntea fiecărui municipiu (comitat, oraș municipal), care avea atribuții de comite suprem. Prefectul preia provizoriu atribuțiile adunării municipale, până la alegerea adunării municipale pe baza noului drept electoral (vot universal, egal, secret), care urmau a fi aprobate de șeful resortului de interne.

O prioritate pentru administrația românească din Transilvania a fost domeniul educației, coordonat de Vasile Goldiș (foto). Ministrul Cultelor și al Instrucțiunii Publice a transmis un apel către școlile normale de băieți să accepte spre înmatriculare și eleve care doreau să se dedice unei cariere didactice, având în vedere necesitatea creării unui corp didactic cât mai numeros pentru organizarea învățământului public. Totodată, au fost modificate programele școlare, în conformitate cu ”interesele superioare ale noului stat român”, respectiv: a fost înlocuită obligativitatea învățării limbii maghiare cu limba română, precum și istoria și geografia Ungariei cu istoria și geografia țărilor locuite de români. În privința zilei de 24 ianuarie, în școlile românești din Transilvania s-a dispus sistarea orelor de curs în această dată, fiind sărbătorită ziua unirii Principatelor Românești de la 1859 prin cuvântări, poezii și cântece.

În domeniul administrării fiscale, au fost luate măsuri de reglementare și planificare a activității în noile structuri subordonate Consiliului Dirigent Român din Sibiu. Resortul Finanțelor a solicitat transmiterea unui raport amănunțit despre starea financiară a structurii din subordine către toate direcțiunile financiare din teritoriu. Aceste instituții subordonate au fost informate că toate bunurile de care dispuneau se aflau în proprietatea Statului Român iar orice subordonare sau raportare față de administrația fiscală de la Budapesta a încetat.

În privința instituțiilor de sănătate publică, pentru organizarea serviciului sanitar și igienic civil, precum și pentru prevenirea răspândirii bolilor, șeful Resortului Ocrotirilor Sociale a dispus transmiterea unei dări de seamă privind corpul medical disponibil, spitale și instituții de igienă publică (laboratoare, băi publice, stabilimente de dezinfecție și deparazitare), inventarierea aparatelor de dezinfecție și deparazitare și depozite de materiale sanitare. Scopul acestor solicitări este de a stabili nivelul de dotare personală și materială, precum și de funcționare, în vederea evaluării posibilităților de îmbunătățire a serviciului de sănătate publică.

Scrisoarea lui Berthelot

Tot în Gazeta Oficială, în numărul 6, este publicat un document de arhivă de o importanță simbolică deosebită pentru poporul român. În data de 11 ianuarie 1919, generalul francez Berthelot adresează o scrisoare de mulțumire președintelui Consiliului Dirigent, Iuliu Maniu, aceasta fiind redată integral:

”Domnule Președinte!

Adânc mișcat de manifestațiile de simpatie, al căror obiect am fost în timpul călătoriei mele în Banat, Crișana și Transilvania, mă gândisem să mulțumesc individual domnilor președinți ai comitetelor locale românești, cari au venit să mă salute în toate gările prin care am trecut.

Trebue să renunț, atât de mare a fost numărul lor. Și această imposibilitate este cel mai frumos omagiu pe care-l pot aduce vitalității neamului românesc, care trăiește în limitele artificiale vechei Ungarii.

În timpul celor optsprezece luni petrecute în România și în contact strâns cu armatele sale, am putut să studiez și să înțeleg bine caracteristica sufletului românesc, căruia cu plăcere viu să-i dau o nouă mărturie.

Șederea mea printre Românii de peste munți m’a convins că sufletul lor este același, ca și acela al Românilor dela București și Iași.

Am fost de asemenea foarte mișcat de manifestațiile unanime de stimă și iubire pentru Franța cari au avut loc pretutindeni la trecerea mea, de sinceritatea și delicatețea exprimărei lor.

De aceea, din adâncul inimei vă rog, Domnule Președinte, să primiți și să transmiteți tuturor, bărbați și femei, fete și copii, săteni și orășeni și tuturor membrilor Consiliului Dirigent și ai comitetelor locale, expresiunea celei mai vii recunoștințe și a urărilor mele afectuoase pentru realizarea aspirațiilor voastre naționale.

Binevoiți a primi, Domnule Președinte, expresiunea înaltei mele considerațiuni și îngăduiți-mi a striga împreună cu D-voastră:

Trăiască România Mare!

Berthelot.”

Două aspecte ar fi de comentat la această scrisoare pe care a scris-o un străin, din suflet, despre dorința arzătoare a românilor de Unire. În primul rând, ar trebui să învățăm de la această mare personalitate să ne evaluăm corect ca popor, să nu ne mai desconsiderăm și nici să nu îi mai lăsăm pe alții să ne dezbine. Așa cum și generalul Berthelot observa corect, la Iași, București sau în Transilvania, românii au același suflet. În al doilea rând, să remarcăm faptul că în această scrisoare, datată cu 11 ianuarie 1919 (deci cu circa un an și jumătate înainte de Tratatul de la Trianon, din 4 iunie 1920), generalul francez recunoștea deja legitimitatea României Mari. De fapt, nu ai nevoie de un tratat internațional pentru a admite un lucru pe care ți-l indică bunul simț.

About