Planeta flămândă

Autor  Mihai E. Serban   în  ,      4 saptãmâni în urmã     433 Vizualizări.  

Foamea a cuprins planeta. Trăirea predominantă al acestei perioade nu este frica, nu este îngrijorarea, nu este strădania, și cu atât mai puțin iubirea. Trăirea predominantă este foamea. Cei putrezi de bogați își fac planuri de extindere în afara planetei, cei foarte bogați doresc să fie și mai bogați, cei ce au câte ceva râvnesc, la rândul lor, să aibă mai mult, de preferință mai mult decât pot duce. Iar adevărații flămânzi, cei cu mațe chiorăitoare, sunt singurii care mai au un dram de bun simț și de respect.

Dacă tabloul zugrăvit mai sus vi se pare grosier și insultător, am de gând să mă apăr cu statistica repartizării avuției în rândurile umanității. Să ne referim cu precădere la extreme. Cei foarte bogați, cu averi individuale peste 1 milion de USD, reprezintă doar 1,1% din populația planetei (grosso modo, 80 de milioane de indivizi), dar stăpânesc 191,6 trilioane USD, adică 45,8% din întreaga avuție planetară. Valoarea medie a averii lor este de 2,2 milioane USD. 

Cei foarte săraci, cu avere individuală sub 10.000 USD, reprezintă 55% din populația planetei (peste 4 miliarde de indivizi), dar dețin doar 1,3% din avuția globală (cifra exactă chiar nu are nici o relevanță…). Cel mai important lucru care trebuie reținut este că averea medie a jumătății omenirii, care de multe ori este și agoniseala lor de o viață întreagă, este de 1.375 USD. Adică, cât câștigul lunar în România al unei asistente medicale, sau al unui instalator care lucrează la negru în proprietățile bogătanilor locali.

Și acum ajungem la punctul cel mai trist al judecății. Un număr întristător de mare de ființe umane (estimările spun 700 milioane, adică 9% din populația planetei) au probleme zilnice în asigurarea necesarului minim de hrană. Cu alte cuvinte, se culcă (sub acoperiș, sau sub stele…) cu burta goală. Desigur, aici nu sunt incluși bogătanii care urmează cure disperate de debarasare de multele kilograme excedentare, sau cure de sănătate cu post intermitent. Și visele trebuie să le fie diferite: bogătanii visează la prosperitate și fală, sărăcanii visează un blid plin…

Toți visează la mai mult decât au. Toți vor bogăție nelimitată, chiar și nemeritată – doar bogăție să fie. Când eram studenți, într-o seară cu profil cultural/gastronomic, am avut o dezbatere „savantă” despre calitățile vinului alb. Concluzia a fost că trei calități sunt strict necesare: (1) să fie mult (2) să fie rece (3) să fie gratis. Vi se pare ceva cunoscut? Așa s-au făcut marile averi ale planetei: înșfăcând, jefuind și abuzând ceea ce era mult și gratis: resursele naturale ale planetei.

Statisticile arată că cel mai bogat continent este America de Nord. Un nord-american mediu avea în 2020 o avere de 487.000 USD. Poate veți spune că ei au 2 capete, patru brațe și 10 picioare, și lucrează 20 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână. Nici vorbă: ei au avut, pur și simplu, un întreg continent, bogat și prosper, de jefuit. Și l-au jefuit cu mare folos: uitați-vă doar la opulenta lor bogăție și la armata lor disproporționată.

Europa, mama capitalismului și a tuturor Americilor, este mult mai săracă, fiindcă europeanul mediu are o avere de „doar” 175.000 USD. Două milenii de războaie sângeroase, de separatisme tembele , de schisme absurde și de experimente sociale criminale au căsăpit averea acestui continent, care de-abia își mai trage sufletul în fața provocărilor viitorului. Cu toate acestea, cele două continente super-bogate, care de-abia reprezintă 10% din populația planetei, sunt stăpâne peste 57% din avuția planetei.

Și toate ar fi bune și frumoase dacă ar fi doar atât, și asta ne-ar servi ca să înțelegem pentru ce migranții sătui de împilare și foamete tânjesc să ajungă în America de Nord și Europa, și nu în Mongolia sau Kârgâzstan. Dar parada prosperității occidentale a setat ștacheta năzuințelor umane la o cotă care ar fi trebuit evitată cu orice preț. Fiindcă am reușit ticăloșia supremă de a crea un sistem social și economic profund nedrept și criminal, înainte de a fi asigurat o minimă, decentă și necesară justiție socială și economică.

În consecință, fiecare particulă umană este nu preocupată, ci obsedată de înavuțire. Nu este o năzuință, o nevoie imperioasă, ci o poftă continuă și demăsurată de mai mult, mai mult, mai mult! Și dacă cuvintele mele vi se par găunoase sau retorice, ascultați aici: în 2020, an de criză pandemică, an de suferință prin privarea de chefuri monstruoase și călătorii prostești, averea Europei a crescut cu 9,8%! Iar averea Americii de Nord a crescut și mai bine, cu un frumos și rotund 10%! La extrema cealaltă, India, America Latină și Africa au sărăcit… așa le trebuie, dacă visează să le meargă un pic mai bine, dar nu știu cum să jefuiască planeta sau alte popoare…

Omul alb, măreț, bogat și glorios, a făcut un dublu rău umanității. Mai întâi, a jefuit planeta timp de 4 secole, sărăcind-o și ignorând nevoile adevărate ale popoarelor împilate, care până la sosirea lui aveau moduri de viață rezonabile și sustenabile. După care, mândru de „succesul” său, a oferit umanității modelul succesului material, profund risipitor, cu bogătani care se lăfăie pe iahturi și clase mijlocii care nu pot trăi fără cheltuieli fanteziste, case mari, mașini tari și piscine luminate. Și tot el se lăfăie acum în bunăstarea sa, tratându-i pe cei năpăstuiți de „puturoși”, „nespălați” și „mizerabili”.

După care, confruntat cu dezastrele provocate de el, cere „solidaritate” și „eforturi comune” (vezi vodevilul COP). Cumulat de la începuturile epocii industriale China a poluat mai puțin de jumătate față de S.U.A. Cu ce drept suntem acum ofensați că este reticentă față de oprirea imediată a producerii de energie pe bază de cărbune? Cu ce drept criticăm Indonezia că distruge jungla tropicală pentru producția de ulei de palmier, pe care tot noi, bogații, îl cerem cu insistență?

Trăim în nedreptate, prefăcătorie și neputință instituționalizată. Suntem flămânzi să ne îmbogățim jefuind planeta. Dacă ar avea conștiință de sine, planeta ar fi flămândă să scape de noi.

 Mihai E. ȘERBAN

Doctor în științe economice, scriitor, om de afaceri, președinte de club sportiv, instructor de arte marțiale. Editorialist cu experiență, analist economic și politic (când i se cere), precum și moralist (de câte ori poate), s-a alăturat echipei de la Media9 pentru a promova o schimbare benefică a modului în care publicul larg percepe, consumă și propagă prestația jurnalistică de calitate.

About  

Sunt Ionel Lespuc, jurnalist. Alături de mine, am invitat și continuu să invit să scrie oameni cunoscuți ai Clujului. Uite câteva nume: Kai Brand Jacobsen, norvegiano-canadianul care merge de la Cluj în misiuni de pace, peste tot în lume; Cristi Danileț, judecătorul rebel despre care sunt sigur că ai auzit; Emanuel Ungureanu, vicepreședintele Comisei de Sănătate din Camera Deputaților, mereu în luptă cu neregulile din spitale; Dan Clinci, arhitect, omul din spatele concursurilor de soluții care remodelează Clujul; Mihnea Stoica, analist politic, cadru universitar la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării; Mihai Șerban, om de afaceri de succes și maestru de arte marțiale.