Pelerina lui Messi

Autor  Mihai E. Serban   în  ,      3 saptãmâni în urmã     716 Vizualizări.  

Somptuoasa ceremonie de decernare a premiilor și distincțiilor care a încheiat Campionatul mondial de fotbal a inclus un moment controversat: emirul statului gazdă l-a îmbrăcat pe gloriosul Lionel Messi cu o pelerină ceremonială arabă, menită să arate respect și apreciere pentru cel mai titrat luptător al competiției, și poate cel mai titrat fotbalist din toate timpurile.

Desigur, comentariile milioanelor de chibiți s-au înmulțit pe dată, și au fost covârșitor negative, tratând gestul organizatorilor drept un afront la adresa lui Messi, ba chiar un afront la adresa civilizației occidentale. În care, mai mult sau mai puțin fățiș, se exprimă cu tărie supremația omului alb, care cu greu renunță la privilegiile sale. Ceea ce este un paradox, fiindcă tocmai această lume occidentală, care clamează sus și tare că este inventatoarea, păstrătoarea și distribuitoarea democrației pe planetă, este încă nedreaptă, intolerantă și îngâmfată față de cei „în curs de dezvoltare”.

O simplă socoteală ne arată că pe suprafața planetei cel mult 12% dintre cetățeni trăiesc în ceea ce se poate numi „democrație funcțională”. Uniunea Europeană a dat naștere celui mai steril produs al democrației: unanimitatea (pe care doar partidele comuniste reușiseră s-o facă să „funcționeze”). Care a  fost utilă doar atât timp cât erau de împărțit către săraci bani proveniți de la bogați. Voci influente vorbesc deja despre instaurarea majorității calificate ca mecanism de luare a deciziilor pe care le blochează „zurbagii” blocului comunitar.

Astfel de personaje există și peste ocean. Zurbagii republicani, dornici să-și impună agenda de grup, au blocat zile în șir alegerea președintelui Camerei Reprezentanților ai S.U.A., blocând în acest fel însăși funcționarea legislativului american. Cei care sunt convinși de superioritatea sistemului democratic asupra oricărui alt sistem politic vor spune că aceste întâmplări sunt perfect normale într-o societate democratică. Totuși, aș spune eu, înainte de a judeca aspru sistemul politic al altora și a aștepta de la ei să îmbrățișeze cu entuziasm sistemul nostru, nu ar trebui oare să oferim noi, în curțile noastre, exemplul a ceva „care merge”?

O anecdotă: la unul dintre opulentele banchete pe care le organiza, Seneca perora despre importanța cumpătării. Unul dintre convivi intervine: „Seneca, cum ne dai tu lecții de cumpătare când acest banchet este atât de îmbelșugat?” Seneca răspunde: „Proștilor, eu nu despre viața mea vă vorbesc, ci despre cum ar trebui voi s-o trăiți pe a voastră!”

Sistemele politice sunt diferite pe această planetă atât de înghesuită. Și ne străduim să găsim pentru fiecare câte o etichetă: democratic, totalitar, autocratic, dictatorial. Și vedem cu precizie care sunt păcatele respectivelor sisteme, înghesuind 88% din populația planetei în cutiuțe care de care mai strâmte, care duc la aberații parcă născute din „somnul rațiunii” (cum ar fi, de exemplu, „îi urăsc pe chinezi fiindcă sunt conduși de comuniști”), uitând că nu mai este vorba despre emirul Qatarului care își exprimă aprecierea pentru cel mai mare fotbalist al momentului, ci despre întregi națiuni, alcătuite din oameni ca noi, care au exact aceleași aspirații, visuri și speranțe ca și noi.

Este greu de discernut, darmite de criticat. Sunt și situații în care atitudinea autocratică aduce rezultate așteptate de o națiune întreagă. În 2016, Rodrigo Duterte a câștigat alegerile prezidențiale în Filipine (regim prezidențial, întocmai ca în S.U.A.) promițând acțiuni decisive împotriva comerțului cu droguri. Imediat după instalarea în funcție a demarat două acțiuni: rotirea în funcții a tuturor polițiștilor importanți și amnistierea celor care aveau legătură cu comerțul cu droguri.

„Amnistia” funcționa în felul următor: „Ai trei zile să declari în scris autorităților locale că ești producător, vânzător sau consumator de droguri și să-ți iei angajamentul că nu vei continua. După aceea, ești singurul răspunzător pentru ce ți se va întâmpla.” Și au început să dispară…estimările variază între 7.000 și 30.000 de persoane. Odată cu ei și drogurile au dispărut din peisaj, iar Duterte și-a încheiat triumfal mandatul, cu un scor de apreciere din partea publicului de 84%, scor pe care liderii din lumea „democratică” îl văd doar în cele mai roz vise ale lor.

Să ne îndreptăm un pic atenția spre o organizație internațională care reunește statele din sud-estul asiatic: ASEAN. Pentru ce am ales ASEAN? Fiindcă este un tratat politic și comercial între 10 țări extrem de diverse, cu interese economice comune, dar sisteme de guvernare foarte diferite : dictatură militară (Myanmar), monarhie (Thailanda și Cambodgia), regim islamic moderat (Malaiezia și Indonezia), regim islamic strict (Brunei), regim comunist (Laos și Vietnam) și regim democratic (Singapore și Filipine). Iar previziunile arată că în 2050 atât ca număr de populație, cât și ca putere economică, ASEAN va depăși Europa și va fi a treia entitate economică mondială, după China și S.U.A.

Iar lucrurile nu vor fi deloc simple în viitor. Regimurile politice evoluează în mod diferit. Indonezia, de pildă, a promulgat o lege prin care este interzis, sub sancțiunea pedepsei cu închisoarea, sexul în afara căsătoriei. Ceva de neînțeles și totodată frustrant pentru supușii și apologeții democrației, nu-i așa, care până acum se străduiau să categorisească Indonezia drept „regim democratic”. Ce te faci cu Vietnamul care, întocmai precum China, este condus cu mână forte de un partid comunist care pare instalat pe veci la frâiele puterii în acest stat care este noul „tigru asiatic”?

A înțelege această lume, a-i cunoaște și accepta diversitatea, necesită mult mai mult efort și înțelepciune  decât acceptarea acelei pelerine pe umerii marelui fotbalist Lionel Messi.

 Mihai E. ȘERBAN

Doctor în științe economice, scriitor, om de afaceri, președinte de club sportiv, instructor de arte marțiale. Editorialist cu experiență, analist economic și politic (când i se cere), precum și moralist (de câte ori poate), s-a alăturat echipei de la Media9 pentru a promova o schimbare benefică a modului în care publicul larg percepe, consumă și propagă prestația jurnalistică de calitate.

 

About