Malul stâng al corupției

Autor  Mihai E. Serban   în  ,      3 saptãmâni în urmã     669 Vizualizări  

După o carieră glorioasă ca ospătăriță la o sală de jocuri și băuturi, o jună domniță cu genele întinse și cu părul buclat a fost propusă într-o funcție de răspundere într-o administrație regională a apelor cu multe probleme de gestionat, mai ales legate de inundațiile periodice.

Directorul, auto-intitulat „bestie politică”, avea și argumente puternice în favoarea acestei numiri: la câtă apă turnase ospătărița în băutura clienților, musai că era o mare specialistă în ape! Planul lor era cât pe ce să fie dat peste cap de sâcâitorul director tehnic al administrației apelor, care „a hărțuit-o și a umilit-o” (dixit „bestia”) cu întrebări adânc filosofice de genul „cum se măsoară debitul” sau „care este malul drept și care este malul stâng”. Dar, întrucât rotițele malaxorului politic erau deja puse în mișcare, singura soluție a putut fi eliminarea directorului tehnic, instituția regională rămânând pe mâna unei „bestii” și a unei ospătărițe.

Bravos, națiune română, halal să-ți fie! Nenea Iancu își răsucește hâtru vârfurile mustății în furculiță, și se minunează cât de bine ne descurcăm cu racilele pe care el le înfiera acum aproape un secol și jumătate: „Aferim, monșer!” Deși mi-am propus să nu mă mai interesez de sforăriile și mizeriile politice, din nou simt că indignarea mă strânge de gât; și nu fiindcă oareșce interese ale mele ar fi lezate, ci fiindcă îmi este lezată însăși ideea de normalitate.

Confucius a zis: „Omul cinstit respectă binele universal, nu avantajul particular, în timp ce omul vulgar nu vede decât avantajul particular, și nu binele universal”. Cm se aplică această cugetare politicii românești? Extrem de simplu de înțeles: omul „vulgar” este politicianul român, cu tot bagajul său de lipsă de școală, de educație morală și de principii. El face parte dintr-o faună aparte care, din păcate, a supraviețuit cu brio în politică: omul „vulgar” care nu vede decât avantajul particular și pentru a-l atinge mimează, mai mult sau mai puțin convingător, că ar fi interesat de binele universal.

Desigur, pe el nu-l doare de binele universal nici cât negru sub unghie (de când a învățat să se spele, nici nu prea mai are așa ceva…). Trebuie să înțelegem, și cât mai repede, care a fost contribuția majoră a lui Confucius la educația morală a umanității: în ultimii 2500 de ani preceptele confucianiste au fost transmise în China din generație în generație, au fost predate în toate școlile și toate examenele pentru demnitățile publice au conținut obligatoriu întrebări din înțelepciunea confucianistă. Marea problemă a Chinei a fost înlocuirea guvernării confucianiste cu cea comunistă, care a încercat s-o substituie cu teroarea centralizată, crudă și tembelă. Iar acum, după „deschiderea” post-comunistă, marea problemă este aceea că locul oamenilor cinstiți este luat peste tot de oamenii „vulgari”, care nu au dorința de a lucra pentru popor, ci pentru propriile buzunare (ce părere aveți despre un puternic funcționar care a primit mită peste 260 de milioane de dolari?!?!).

Să-l mai ascultăm pe Confucius. „Omul cinstit caută dreptate, nu caută o cale de câștig”. Tradus pentru români: indiferent care este locul tău în societate, trebuie să fii un om cinstit, adică să nu-ți folosești poziția pentru a avea un câștig nemeritat. Câștigurile politicienilor și ale camarilei lor de nepricepuți nu sunt justificate nici prin competența lor profesională, nici prin roadele activității de fiecare zi. Plus că sectorul public, stăpânit de politicieni, a ajuns un sistem clientelar de împărțire a unor „avantaje particulare” în care numai cei nevolnici rămân doar cu firimitura pe care le-a destinat-o sistemul.

„Când lucrezi pentru alții,  fă-o cu același zel ca și cum ai lucra pentru tine”. Și aici îmi vine în minte un delicios dialog între un român și un japonez. Românul: „Cum se face că sunteți atât de bogați?” Japonezul: „Cele opt ore le lucrăm astfel: două pentru noi, două pentru firmă, două pentru Japonia și două pentru împărat.” Românul: „E clar, măi frate. Și eu muncesc două ore pentru mine, câteodată și un pic pentru firmă. Da cine e Japonia și împăratul să muncesc eu pentru ei?!” Cei aflați în serviciul public ar trebui să muncească mai mult decât cei care muncesc doar în folos propriu, fiindcă ei s-au pus în serviciul comunității și al națiunii…

Vezi să nu! Unul dintre visele seculare ale românilor este traiul liniștit, cu un loc de muncă călduț și bine plătit. Și în care cerințele sunt: supunerea față de sistem, participarea la mișcarea vicioasă a sistemului, implicarea supusă în distribuirea avantajelor individuale pe care sistemul le generează. Dacă încerci să te opui mașinațiunilor, dacă încerci să schimbi mecanismele interne ale sistemului corupt până la măduvă, ești eliminat, precum sărmanul director tehnic din Iași.

Sistemul clientelar și corupt, în care binele universal sucombă în fața avantajului particular, este precum ambrozia cea păcătoasă, care nu poate fi nicicum stârpită. Să ne închipuim o societate în care totul este „rezolvat” prin pile, aranjamente și șpăgi de tot felul. Să dăm oricui (desigur, pe bani frumoși) dreptul de a conduce autovehicule, fără nici o calificare, fără nici o pregătire, fără nici un fel de practică în domeniu. Vrei să conduci? Poftește, suie-te la volan și încearcă să nu strivești niciun pieton (ultima indicație este opțională). La fel, liber la pilotaj – de vapoare, avioane, de ce nu și nave cosmice?

Nu-i așa că vă trece cu fiori? Pun prinsoare că da! Și atunci pentru ce închideți ochii galeși și acceptați ca politicienii hrăpăreți și „vulgari”, și acoliții lor neaveniți, și toată armata de pilăraie cinică, fără competențe și fără niciun principiu moral, să ajungă în funcții și demnități în care pot să aibă un impact nefast asupra vieților voastre, asupra viitorului copiilor voștri?

Ei nu știu care e malul drept și malul stâng, doar care este buzunarul drept și buzunarul stâng.

 Mihai E. ȘERBAN

Doctor în științe economice, scriitor, om de afaceri, președinte de club sportiv, instructor de arte marțiale. Editorialist cu experiență, analist economic și politic (când i se cere), precum și moralist (de câte ori poate), s-a alăturat echipei de la Media9 pentru a promova o schimbare benefică a modului în care publicul larg percepe, consumă și propagă prestația jurnalistică de calitate.

About