Jos masca!

Autor  Mihai E. Serban   în  ,      4 saptãmâni în urmã     1203 Vizualizări  

Specialiștii în epidemiologie s-au aliat să ne dea un sfat: dați jos masca pe care ați dat degeaba o căruță de bani și îndreptați-vă atenția spre măsurile corecte de prevenire a infectării cu coronavirus. Și totuși, indivizii umani continuă să plătească prețuri nesimțite pentru firavele și inutilele alcătuiri de hârtie și plastic, arătând astfel că adevărata problemă este în cu totul altă parte.

Puținii care-și pot păstra capul pe umeri în privința periculozității reale a coronavirusului bâjbâie atunci când se străduiesc să dea o explicație pe măsură pentru isteria și violența care însoțesc expansiunea bolii pe mapamond. Ca să nu mai vorbim despre stupiditatea comportamentului uman în aceste situații: dis-de-dimineață un bărbat corect îmbrăcat fuma liniștit, așteptând culoarea verde a semaforului. Când aceasta a apărut, a aruncat chiștocul cât acolo (bulină neagră), a ridicat de sub bărbie o mască gri de atâta utilizare (altă bulină neagră) și a traversat strada în pas atletic.

Mediile sociale au explodat cu glume înfricoșate și cu pomelnice de griji care par să anunțe o apocalipsă garantată. Nu am mai rezistat și unui „prieten” care se lamenta că noul virus este de 20 de ori (sic!) mai periculos decât virusul gripei „obișnuite” i-am reproșat că difuzează postări prăpăstioase. Ce să vezi? El răspunde senin că doar difuzează „informația” și va retracta mai târziu, dacă este cazul.

Nichita Stănescu ne-a prevenit: ”Fii atent cum vorbești, cuvintele atrag faptele”. Răul cel mare al mediilor sociale este ușurința cu care cuvintele își iau zborul. După care urmează faptele: isterie, violență și spaimă împărtășită. Isteria este generalizată, întreținută de senzaționalul ieftin din mass-media și de apetența de senzațional și pericol a marelui public. Violența scoate și ea capul: un tânăr asiatic este luat la goană de fanii înfierbântați ai unei echipe de fotbal, în Argeș localnicii s-au împotrivit cu topoarele înființării unui centru de carantină.

Este trist să ajung la concluzia că din acest episod epidemiologic nu vom învăța prea mult despre coronavirus (noi, spăimoșii de serviciu, fiindcă savanții și-au făcut deja lecția), ci despre natura umană. Iar investigarea naturii umane mă umple de nedumerire, fiindcă ajung la concluzia că secole de evoluție culturală și morală nu au fost în nici un fel suficiente pentru ca individul uman să se elibereze de dominația tiranică a instinctelor.

Fără îndoială, instinctele despre care vorbesc sunt extrem de puternice, iar rolul lor în istoria speciei noastre este extrem de important. Majoritatea acestor instincte sunt născute din preocuparea pentru securitate, din căutarea acelor împrejurări care să asigure supraviețuirea individului și dezvoltarea lui. Neîncrederea, reținerea, bănuiala, evitarea, frica de nou și de schimbare, teama, spaima, fuga – toate fac parte din panoplia preocupării pentru securitate. De aici se naște și egoismul funciar, cotropitor și suveran al ființei umane. În toate împrejurările și în orice condiție, interesele proprii sunt tratate prioritar, mai presus chiar de orice considerente raționale, morale sau spirituale. Într-un cuvânt, ca să reținem ideea, este vorba despre un egoism atotcuprinzător.

În acest fel trebuie să înțelegem isteria planetară legată de epidemia de coronavirus, care, pe fond, nu este mai mult decât o viroză banală, cu grad mediu de severitate. Toți înspăimântații care se lamentează zgomotos pe mediile sociale, se calcă în picioare prin magazine și plătesc averi pe niște măști inutile, ignoră cu tâmpă seninătate că gripa „noastră” este mult mai prezentă și mai ucigașă, an de an. Într-un sezon obișnuit de gripă avem 60.000 de decese în Europa și 15.000 în SUA (în timp ce „teribila” SARS, spaima tuturor ipohondrilor, a făcut 774 de victime).

Ce este în neregulă cu judecata acestor persoane? Nimic, decât faptul că instinctul de supraviețuire s-a rupt de orice logică, de orice bun-simț, împingându-le spre o atitudine care mi se pare de o profundă imoralitate. Adică: nu-mi pasă că, în Africa, în Yemen, în Afganistan, în Bangladesh, mor anual de foame sute de mii de copii nevinovați. Îmi pasă că în lume a apărut un pericol umblăreț, care ar putea ajunge și la unica, măreața și irepetabila mea persoană!

Pe deasupra – culmea perversității – obsesia pentru securitate face ca ființa umană să aibă nevoie de „vești rele”. Cu același egoism rușinos și imoral, ne bucurăm în secret de aceste vești; fiindcă, dacă ele sunt acolo, e de sperat că nu vor apărea și aici. Sau ne putem pregăti și împotrivi, precum acei jalnici țărani din Prahova care s-au ridicat împotriva implantării unei uzine chinezești „fiindcă vor aduce virusul”. Sau nu mai bem bere „Corona” (propun schimbarea proverbului: „Cine se frige cu prostie, suflă și în bere”).

Trebuie să constatăm cu tristețe că 10.000 de ani de evoluție culturală a umanității sunt reduși la neant de fiecare dată când apare o nouă problemă, o nouă amenințare care atinge rădăcinile securității individuale (în schimb, niciunul dintre noi nu se consideră în niciun fel răspunzător pentru distrugerile pe care umanitatea le aduce planetei). În acele împrejurări ființa umană redevine animalul speriat care se ascunde prin tufișuri și care este capabil de cele mai oribile fapte, închipuindu-și că este în pericol.

Așa că… jos masca! Masca inutilă de pe nas, desigur, dar mai ales masca mincinoasă de pe suflet. Să recunoaștem că formele diverse de educație nu au reușit să schimbe fundamental ființa umană, care a învățat mai presus de orice că mimarea moralității, a compasiunii și a dreptății sunt cea mai bună mască pentru un suflet populat de instincte.

 Mihai E. ȘERBAN

Doctor în științe economice, scriitor, om de afaceri, președinte de club sportiv, instructor de arte marțiale. Editorialist cu experiență, analist economic și politic (când i se cere), precum și moralist (de câte ori poate), s-a alăturat echipei de la Media9 pentru a promova o schimbare benefică a modului în care publicul larg percepe, consumă și propagă prestația jurnalistică de calitate.

About