IA? DA! Experiența mea tragică

Autor  Ionel Lespuc   în  ,      1 lunã în urmã     667 Vizualizări.  

Lucrurile au progresat atât de mult, și au luat o asemenea amploare, încât Comisia Europeană a hotărât să-l dezbată aprofundat și chiar să propună emiterea unei legi pe această temă. Desigur, va fi nevoie ca dorita lege să se strecoare prin hățișurile birocrației europene de înalt nivel, dezbătută și negociată fiind de Parlamentul European și de Consiliul European. Și atunci, europenii vor putea privi cu mândrie înspre întreaga omenire și se vor putea bate în piept cu un microcip: „Noi, europenii, suntem primii care avem o lege care reglementează inteligența artificială!”

Această acțiune, având menirea de a ne asigura că produsele sau serviciile întemeiate pe inteligența artificială (IA) nu vor amenința sănătatea, siguranța sau drepturile fundamentale ale cetățenilor, făcând în acest fel IA mai ușor de acceptat de către opinia publică europeană, mai degrabă alarmată decât entuziastă în fața perspectivei ca o adunătură de minerale și metale, și un ghemotoc de bițisori, să aibă o putere atât de mare asupra ființelor omenești și a destinelor acestora.

Roboții industriali nu înseamnă câtuși de puțin IA. Ei nu sunt altceva decât mașinării evoluate, sofisticate, care nu necesită prezența unui operator uman pentru a-și duce misiunea la bun sfârșit. Este o etapă absolut necesară, și logică, în evoluția producției de bunuri. Această producție a avut următoarele etape de dezvoltare: 1) interpunerea uneltei între om și natură 2) interpunerea mașinii între om și unealtă              3) interpunerea computerului între om și mașină 4) interpunerea IA între om și computer. Faza 3 este robotul industrial. Faza 4 este cea care ne dă fiori reci și ne trezește spaime.

Nu trebuie să ne temem, IA nu este un djinn prăfuit dintr-o sticlă, nu este un Golem rătăcit, nu este un monstru peticit tip „Frankenstein”. În domeniul medical, cel puțin, IA poate fi un instrument extrem de prețios în realizarea unui diagnostic rapid, competent și exhaustiv. O IA medicală are acces la baze de date, inclusiv clinice, pe care o ființă umană, chiar de meserie, nu le-ar putea parcurge niciodată în timp util (nici măcar în tot timpul unei vieți de om). O IA medicală poate realiza o ierarhizare strictă a diagnosticelor posibile, și chiar propune tratamente și intervenții. Și toate acestea într-un timp mult mai scurt decât ați avut nevoie pentru a citi acest paragraf

Pentru a vă explica în ce mod IA poate avea un impact foarte favorabil asupra vieților noastre, am să vă relatez o experiență personală, foarte tragică, dar și pilduitoare. În primăvara anului 2008 fiica mea, atunci în vârstă de 31 de ani, sănătoasă și înfloritoare, a început să prezinte un sindrom dureros izolat: o durere surdă și sâcâitoare, bilaterală,  în maxilarul inferior. Întrucât durerile nu se potoleau în ciuda trecerii timpului, a început sarabanda consulturilor medicale. Primul a fost stomatologul, care a extras o măsea cariată și a plombat cu grijă toate cariile. După care a fost neurologul, care a declarat convins: „Nevralgie de trigemen!” și a prescris un pumn de medicamente.

Niciun folos. A urmat un internist, care a cerut și analize de sânge detailate; după el, fiica mea era sănătoasă tun. Întrucât apăruseră dureri și în stern am apelat la balneolog, care a prescris o mulțime de „remedii”, recomandând și cure balneare: „E vreun reumatism rebel, dragă, nu te speria!”. La sfârșit, am vizitat un „specialist” în medicină alternativă, care a prescris și el un pomelnic de „remedii”. Am apelat și la un prieten din copilărie, chirurg renumit, care nu a putut crede că o ființă care arată atât de sănătoasă precum fiica mea ar putea avea o afecțiune serioasă, drept pentru care ne-a prezentat entuziast piesele preferate de muzică clasică pe care le găsise pe internet. Au mai fost și alții, pe care nici măcar nu mă ostenesc să-i amintesc.

Și așa au trecut șase luni de suferință surdă, până când ea și cu soțul ei au hotărât să cheme ambulanța. A ajuns într-unul dintre spitalele de frunte ale orașului, unde medici responsabili au decis investigații amănunțite (adică, străvechea radiografie și banalul RMN). Timp de șase luni, specialiștii doar dăduseră cu presupusul, găsindu-i fiicei mele ceea ce eu am ajuns să numesc, cu un sarcasm întunecat, „boala preferată”. Acum, verdictul a venit ca o lovitură de trăsnet: limfom Burkitt diseminat, cu determinări cerebrale. Adică, pe înțelesul tuturor, cancer de sânge cu tumori pe creier. Adică, stadiul patru, care este echivalent cu o condamnare la moarte.

Moarte a și fost. După nouă luni de luptă înfricoșată cu moartea, ea a învins (să nu devenim „filosofi”, și să spunem că „doamna cu coasa” oricum termină victorioasă…). Câtă vreme fiica mea era încă vie, chiar cu hemipareză, cu fața umflată de la dexametazonă, cu vocea ca o trompetuță spartă, speranța era încă, într-un fel greu de definit, tovarășa noastră. Chiar cu coloana vertebrală literalmente spulberată de agresivitatea chimioterapiei, ea rămânea lumina blândă care încerca să ne aducă consolare și confort.

Când acea lumină s-a mutat sub pământ, noi am rămas cu o întrebare: cum este posibil ca atâți „specialiști” de renume să fie orbi în fața unor simptome atât de bătătoare la ochi? Cum este posibil ca niciunul dintre ei să nu recunoască cinstit: „mă depășește această situație, vă recomand să efectuați investigații amănunțite”? Este posibil, vedem bine, fiindcă ei poartă ochelarii de cal al „specializării” lor, iar mulți dintre ei au alte priorități (pecuniare, cu precădere) decât salvarea vieții oamenilor.

Aici am vrut să ajung: IA nu are niciunul dintre aceste păcate omenești. Desigur, nu este posibil să-i pese pe plan emoțional de viața omenească. Dar nici nu cer așa ceva, aceasta fiind cea mai importantă printre atribuțiile medicului uman. Cer un diagnostic imediat, competent și calificat. Pe care un sistem IA cu puterea de scotocire a unui simplu Google îl poate produce în câteva fracțiuni de secundă. Mai exact spus, un panel de posibile diagnostice. Între care, în cazul fiicei mele, ar fi apărut negreșit și limfomul Burkitt. Ceea ce în mod sigur i-ar fi salvat viața.

Deci, dacă doriți să aflați răspunsul meu le întrebarea: „Este IA utilă și necesară în domenii cheie ale existenței noastre?” el este foarte scurt: „Neapărat!”.

 

 Mihai E. ȘERBAN

Doctor în științe economice, scriitor, om de afaceri, președinte de club sportiv, instructor de arte marțiale. Editorialist cu experiență, analist economic și politic (când i se cere), precum și moralist (de câte ori poate), s-a alăturat echipei de la Media9 pentru a promova o schimbare benefică a modului în care publicul larg percepe, consumă și propagă prestația jurnalistică de calitate.

About