Frumusețea. Ideal și minciună

Autor  Mihai E. Serban   în  ,      1 saptãmânã în urmã     500 Vizualizări.  

O pățanie de tot râsul. Fiind rezident în Filipine, m-am transferat într-un club Rotary local. Colegi simpatici, calzi și primitori. Curioși foc să afle cât mai multe despre mine și despre România (ca să vezi, toți știau de Dracula!). Și despre Europa, și despre războiul din Ucraina. Ne-au primit – pe consoarta mea și pe mine – cum nu se poate mai prietenos. Deci, nimic de zis, până aici toate bune și frumoase…

Pentru a mă contopi cu comunitatea am făcut un lucru foarte simplu: întrucât eram deja „prieten” cu doi colegi, am pornit din aproape în aproape, parcurgând lista lor de prieteni, pentru a „cere prietenia” colegilor din club. Cu bărbații a  fost mai simplu; i-am recunoscut fără prea multă dificultate. Dar totul s-a complicat atunci când a trebuit să identific colegele din club. Lăsând la o parte faptul că ele afișau pe profil nume dintre cele mai fanteziste, inspirate din poreclele ciudate pe care le au (și chiar că au o fantezie nesfârșită când vine vorba de acele porecle!), sau chiar numele lor civil, dar pe care nu-l poți afla, fiindcă în public fiecare este apelată cu porecla favorită… a fost practic imposibil să le recunosc, pe cele mai multe, după poza de profil.

Oricum, spre deosebire de mediile sociale, eu am norocul de a putea cunoaște persoanele respective în carne și oase. Dar ce te faci cu miliardele de poze care mișună în infinita galaxie a mediilor sociale și care prezintă imagini edulcorate, atent selectate, atent fabricate și atent distribuite pentru a naște un val de entuziasm, apreciere, atașament și admirație? Mai mult, chiar, diverșii producători de terminale „inteligente”, precum și furnizorii de aplicații social media (ies în evidență Snapchat și Instagram) exploatează nevoia de minciună elaborată, incluzând în serviciile lor aplicații de modificare semnificativă și consistentă a conformației și culorii faciale. După restricțiile impuse de pandemie clinicile de chirurgie estetică au fost luate cu asalt de nenumărate persoane care doreau   „fețe de Instagram”. Cu alte cuvinte, să transfere minciuna din mediul virtual în cel fizic, cu toate consecințele de rigoare. Ceea ce, într-un fel, nu ar fi rău, căci așa am putea ajunge să identificăm mai ușor „prietenii” fără număr care mișună prin mediile sociale.

Lumea de azi abordează complet greșit problema frumuseții corporale. Adică, o abordează în modul schizoid care a ajuns să caracterizeze umanitatea: stilul de viață este complet nesănătos, după care încercăm să „rezolvăm” urmările nefaste ale acestuia. La o scară mai difuză, suntem ca acei americani care seara iau droguri pentru „a se simți bine”, iar după scurta noapte iau un pumn de stimulente pentru „a se pune în formă”. Când nu există rezolvare, facem ceea ce omul a învățat să facă imediat după ce a inventat limbajul: să mintă! Adică, să folosească cuvintele și, mai nou, imaginile, pentru a crea o imagine falsă despre sine și despre activitățile ssale (cum ar fi pozele „din avion” fabricate cu hubloul mașinii de spălat sau cu capacul de la toaletă…).

Am și dovezi în acest sens. Festivalul Woodstock a fost, în 1969, momentul suprem al noii generații de iubitori de muzică. 400.000 de tineri s-au adunat pentru „3 zile de pace și muzică”, marcând triumful muzicii lor: folk și rock. Dar nu despre muzică vreau să vă vorbesc, ci despre prezența corporală a acelor tineri. Am vizionat diverse pelicule turnate atunci; ceea ce pur și simplu m-a frapat a fost faptul că nu am putut vedea nicio persoană supraponderală, și cu atât mai puțin obeză! Ca să nu mai vorbim despre părul lor în dezordine, de obicei lung, hainele absolut comune, pielea naturală (fără bronzări artificiale, fără intervenții cosmetice). Fără tunsori extravagante, fără bărbi îngrijite fir cu fir, fără piercinguri și, desigur, fără tatuaje.

Peste o lună se vor împlini DOAR 53 de ani de la acest unic festival. Și, fără a vrea să vă par vreunul dintre acei nostalgici de care râde toată lumea, vă spun: este uluitor cât de repede și cât de fundamental s-a schimbat modul de viață al omenirii! În definitiv, despre aceasta este vorba. Minciuna sfruntată din mediile sociale nu este decât un  simptom, încă unul marginal. În acest (scurt) interval de timp, obezitatea a ajuns, de la cazuri izolate și justificate medical, să fie un adevărat flagel mondial, estimându-se că la orizontul anului 2030, la scara întregii planete, unul din doi adulți să fie obezi. Noroc cu miliardul de muritori de foame, că proporția ar fi fost mult mai rușinoasă!

În această situație văd un pericol pentru viitorul omenirii, la fel de mare precum schimbările climatice, penuriile și războaiele: minciuna auto-suficientă. Era bine știut că după ce se ghiftuiește și se îmbuibă prostește ființa umană nu se gândește absolut deloc cum să revină la o viață mai sănătoasă, ci cum să ascundă urmările dezmățului și ale vieții stresante și înjositoare pe care o duce. În aceste vremuri cu accente pozitive, în care știința dezvăluie tot mai mult despre natura noastră și deschide perspective nebănuite de ameliorare a vieții noastre, noi am ridicat la nivel de artă vechea meteahnă omenească de trăi nesănătos, pentru ca după aceea să mințim (tot mai meșteșugit, în ultima vreme…) pentru a ne pune într-o lumină pe care nu o merităm câtuși de puțin.

Ești „frumos”? Bucură-te și nu te făli. Poți trăi și fără acea admirație animalică care se prosternează în fața frumuseții corporale, ignorând tot ce se află în spatele ei. Ești „urât”? Nu uita că azi, așa cum nu mai contează dacă ești credincios sau nu, nu contează nici dacă ai talie de viespe, pătrățele pe abdomen, piele fără vergeturi, musculatură „lucrată”, sâni obraznici, nas elegant ș.a.m.d. Ceea ce contează este umanitatea ta profundă și complexă, creatoare și productivă, care acum, de-abia acum, se poate afirma în deplina sa splendoare.

Suntem cu toții frumoși. Nu avem nevoie de minciuni frumoase!

 Mihai E. ȘERBAN

Doctor în științe economice, scriitor, om de afaceri, președinte de club sportiv, instructor de arte marțiale. Editorialist cu experiență, analist economic și politic (când i se cere), precum și moralist (de câte ori poate), s-a alăturat echipei de la Media9 pentru a promova o schimbare benefică a modului în care publicul larg percepe, consumă și propagă prestația jurnalistică de calitate.

About