Eșecul din spatele ideii de metrou la Cluj

Autor  Serban Tiganas   în  ,      5 zile în urmã     16362 Vizualizări  

* Cunoscutul arhitect Șerban Țigănaș vine, pentru Media9, cu o altă abordare a proiectului metroului, la Cluj. În opinia sa, nu ar fi vorba despre un plan realist de acțiune, deși studiul de prefezabilitate costă câteva milioane de euro, ci de acoperirea eșecului privind dezvoltarea orașului și a zonei metropolitane.

Povestea cu metroul este una care a stârnit mari emoții și pasiuni. La fel a fost și povestea cu pasajele subterane pe sub zona centrală a Clujului, care a fost dată uitării, deși a mai avut cateva zvâcniri recente pentru piața Mărăști.

Care este de fapt problema. Politicienii inteligenți au analizat ce îi deranjează mai mult și mai mult pe cei mai mulți locuitori și utilizatori ai orașului. Răspunsul nu a fost greu de găsit: traficul, cum spun unii, sau mobilitatea urbană, ca să folosesc termenii consacrați și cuprinzători, pentru că nu e vorba doar de autoturisme. Ce să facem, asta spun oamenii, care uită de puterea lor de cumpărare, de serviciile de sănătate publică sau de elementele principale ale confortului urban, punând mișcarea pe primul loc. Politicienii cei inteligenți au înțeles, au întrebat (din nou) specialiștii, pentru că îi mai întrebaseră de multe ori în ultimii douăzeci de ani, și au primit aceleași răspunsuri: centurile ocolitoare, conexiunile între zonele de interes, transport în comun, noduri intermodale. Cum nu s-au făcut și cum trece timpul, a venit această idee, aș spune genială politic, dar total nesatisfăcătoare practic, de a propune un metrou.

S-a declanșat în oameni o mândrie, o emoție, ceva nemaiîntâlnit. Metrou au numai marile orașe, capitalele îndeosebi și iată cum complexele provinciale ale clujenilor pot fi alungate cu o idee, care nici măcar nu aduce ceva vizibil, pentru că va fi, eventual, pe sub pământ.

Pe cine va trasporta acest metrou și unde, dacă va fi realizat? Pe cei care sufocă literalmente axa vest-est a orașului, adică traficul din localitățile suburbane, în special acromegalicul Florești. Da, este fără îndoială o problemă, dar cum s-a ajuns la așa ceva? De ce locuiesc atât de mulți oameni în Florești sau pe dealurile care mărginesc Apahida și Baciu? Pentru că nu au dorit să locuiască în Cluj? Nu, pentru că nu au putut, nu au avut unde. Pentru că cele câteva mii de hectare neocupate din intravilanul municipiului nu au fost dezvoltate rezonabil. Au fost construite speculativ. Metroul este soluția care nu rezolvă adevărata problemă, eșecul dezvoltării strategice a Clujului, imposibila coordonare benefică între public și privat.

Acum vine cealaltă întrebare: dacă nu putem repara ușor și vizibil orașul, ne gândim, adică visăm la un viitor pentru altă generație. Să fie oare convenabil? Întrebarea: peste cei 20-30 de ani, când pariez că politicenii de atunci vor da vina pe cei de azi, demult ieșiți din scenă, va ma răspunde această idee, pentru că nu îi pot spune proiect, situației care va fi atunci? Eu cred că nu.

Eu cred că nu poți rezolva probleme de azi cu soluții de ieri și cu atât mai mult nu poți rezolva probleme de mâine cu soluții de azi, sau de ieri…

Se spune că, mult mai repede decât vremea pentru care așteptăm metroul la Cluj, 20-30% dintre profesiile de azi nu vor mai exista și vor apărea altele. Lucratul și studiatul de acasă, despre care am aflat din cauza, sau datorită virusului cu coroană, se va dezvolta în mod cert. Mobilitatea individuală, probabil electrică sau finalmente pe bază de hidrogen vor fi disponibile. Probabil că vom poseda tot mai puțin vehiculele și le vom împrumuta mai mult, când avem nevoie, așa cum am început să ne procurăm mai tot ce ne trebuie de pe internet.

Chiar dacă știm, cu un fel de mândrie, că la Cluj se cercetează și dezvoltă tehnologii pentru vehiculele care se vor conduce singure, fără șofer sau pilot, și chiar dacă asta se întâmplă chiar acum, noi facem deja călătorii imaginare cu metroul, în viitor. Nu știm de ce, de unde până unde mergem, dar ne place. Și mie mi-a plăcut atunci când, aveam vreo șapte ani, mama m-a dus la București să mă dau cu prima scară rulantă din România, recent amplasată la magazinul universal Victoria. Peste vreo zece ani, când s-a inaugurat Centralul, la Cluj-Napoca, m-am dat cu scara rulantă mai ales de la parter la etajul întâi și înapoi și iar, de multe ori… În liceu, într-una dintre vacanțe, am călătorit din nou la București. Era aproape 1980, sau un an doi mai înainte, nu mai știu exact. Am fost să văd metroul. L-am luat și am coborât în fiecare stație. Am mers să văd metroul și grădina zoologică. Nu aveam de niciuna pe acasă.

O să avem metrou, pentru nepoți. Dar ce facem cu grădina zoologică?

Șerban Țigănaș este unul dintre arhitecții cei mai importanți ai României. A studiat la Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu”, din Cluj, apoi a absolvit Facultatea de Arhitectură, la București. A ocupat funcția de președinte al Ordinului Arhitecților din România în perioada 2010-2018, iar în prezent este secretar general al Uniunii Internaționale a Arhitecților. Este profesor la Universitatea Tehnică, unde predă proiect design, comunicare și marketing pentru arhitecți. A fondat Dico și Țigănaș Arhitectură și Inginerie, iar proiectele biroului au obținut mai multe premii la nivel internațional. Trecem zilnic pe lângă Cluj Arena și Sala Polivalentă, clădiri reprezentative pentru oraș, închipuite în biroul de Arhitectură Dico și Țigănaș.

About