ERI. Cât de mult îți iubești copilul? + Povestea Denisei, profesoara și prietena elevilor de la ERI Cluj

Atunci când decid ce școală să urmeze copiii lor, părinții sub puși în fața unei alegeri complicate. Sistemul public – cu loteria pe care o presupune privind mediul și profesorii, cu o rețetă educațională pe care o cunoaștem de când eram mici, cu bune și rele, sau cel privat – cu reguli noi, cu mult respect pentru elevi, însă și cu o serie de costuri suplimentare. Dacă sunteți părinte și vă permiteți o școală privată, nici nu merită să vă mai puneți astfel de întrebări. Azi vorbim despre ERI, școala româno-finlandeză, care din 2020 s-a deschis și la Cluj. 

Îi spuneți copilului „te iubesc”? Să îl dați la ERI înseamnă chiar mai mult, înseamnă să vă gândiți la viitorul lui și să-l pregătiți pentru viață. Nu lăudăm fără să aducem argumente. ERI arată respect tuturor celor implicați: elevilor în primul rând, dar și părinților și profesorilor.

Se învață prin joacă, într-o atmosferă relaxată, se pune accent pe dezvoltarea calității umane și pe acele materii spre care copilul arată aptitudini. Nimeni nu este lăsat în urmă, nu se dau teme de
dragul temelor. La Sibiu, unde funcționează de cinci ani, calitatea actului educational produs de ERI s-a observat prin rezultatele foarte bune la evaluările naționale. Nu se face rabat la calitate, doar la rigiditate. Școala ar trebui să fie peste tot despre elev, nu despre profesor, iar la ERI acest lucru chiar se întâmplă. Mi-a plăcut foarte mult o frază a fondatoarei școlii, Elena Lotrean, și aș repeta-o mereu: „Profesorii care vin la noi au ieșit din modulul eu predau; învățarea se întâmplă la copil, așa că trebuie să intre în modului ei învață”. Dacă am transpune într-o piesă de teatru sau un film, profesorul sau învățătorul au un rol, foarte important, dar nu este rolul principal.

Profesorii sunt selectați cu mare grijă, printr-o serie de interviuri și probe de aptitudini. Nu oricine  ajunge să profeseze la ERI. Empatia, toleranța sunt calități care se caută la fel de mult precum competența și pedagogia. Vă invit să o cunoașteți pe Denisa, profesor de clase primare la Cluj. Ea s-a alăturat însă echipei ERI la Sibiu, în 2018.

„Îmi place mult să predau, mi-am dorit mereu să devin cadru didactic. La Cluj am lucrat ca educatoare într-o grădiniță privată. În urmă cu trei ani, am plecat la Sibiu cu soțul meu, pentru că el a obținut acolo un job. Când am aflat de ERI, din cercul de prieteni al soțului meu, mi-am trimis un CV. Nu credeam însă că va fi atât de complicat. A urmat un drum lung până să am propria clasă: am trecut prin mai multe filtre, am susținut interviuri în fața directorului și a psihologului, am fost testată inclusiv prin jocuri, care dezvăluie personalitatea, am asistat la ore de curs predate de alți profesori de ciclu primar și abia apoi am fost angajată. Când am avut propria clasă, am știut că merit să o am și am fost mândră”, a povestit Denisa. Din vara anului 2020, ea este învățătoare la școala ERI de la Cluj. „Sunt prietenă cu toți copiii, îmi spun pe nume, ne înțelegem foarte bine. Descopăr ce înclinații au fiecare și insist pe acea materie. Nu le dau teme. Copiii vin liniștiți, relaxați, fără cărți, fără ghiozdane, facem tot ce e necesar aici, la școală”, a dezvăluit Denisa. Ca ea sunt multe cadre didactice, la Sibiu și Cluj. Talentul Denisei se vede la fiecare lecție, dar mai ales la așa-numita oră la dispoziția învățătorului. Are nevoie de imaginație, dar și de multe cunoștințe, întrucât de multe ori agenda este stabilită de elevi. Este și ora la care, de multe ori, sunt invitați să predea părinții. Sună diferit de ceea ce știți despre școală? Tocmai, e o rețetă educațională diferită de ceea ce cunoaștem de zeci de ani. E rețeta ERI, școala româno-finlandeză de la Sibiu, extinsă din 2020 și la Cluj.

Ați auzit de bingo educațional?

În luna decembrie, ERI Cluj a oferit și un „bingo-educațional” special. Elevii primesc pachețele cu diverse provocări, majoritatea de realizat alături de părinți. Unele sunt extrem de simple, altele mai complexe; presupun activități sau doar observare, însă contribuie la capacitatea de concentrare și de lucru în echipă.

„Vă dau câteva exemple: să înconjoare cu brațele un copac, să măsoare pașii de la mașină până în camera lor, să deseneze anumite lucruri pe care le-au văzut. Sunt lucruri mici, dar care îi duc la o serie de concluzii interesante, pe care apoi ni le dezvăluie la școală. Nu este un bingo cu învingători; toți elevii și părinții câștigă făcând activități comune”, explică Daniela Pitariu (foto), manager de proiect a școlii ERI de la Cluj.