De ce lucrurile merg prost la “U”. O posibilă explicație

Autor  Ionel Lespuc   în  ,      2 luni în urmã     1193 Vizualizări  

Pasiunea pentru “U” a clujenilor îi face mult bine clubului. Și mult rău. El a fost un magnet din 1990 încoace; oameni în căutare de imagine ori voturi au tot dat din coate prin birouri. Asta chiar și atunci când Universitatea era atât de săracă încât abia dacă avea, efectiv, birouri. Plecând de la această realitate, voi încerca să creionez unul dintre motivele pentru care “Șepcile roșii” bat pasul pe loc.

“U” a fost salvată, mai bine spus reinventată, în 2016, după “Taifunul Walter”. Un merit de necontestat l-a avut primarul Emil Boc. S-a implicat personal, a susținut ideea asocierii cu universitățile (care rezolvă problema identitară a clubului); faptul că suporterii au acum o echipă de susținut i se datorează în bună parte. Tot de la Primărie vine, an de an, o finanțare generoasă către alb-negri. Sunt lucruri de ținut minte și de apreciat. Și atunci de ce Universitatea este tot în Liga II? …știm cu toții că avea ca obiectiv promovarea în primul eșalon anul acesta, când împlinește 100 de ani. De ce a început infernal și acest nou sezon? …după patru etape, echipa e la retrogradere. O posibilă explicație este că – într-un spirit politicianist atât de comun pentru țara noastră – domnul Boc a amestecat lucrurile bune cu cele proaste.

Paranteză. În România, termenul “meritocrație” nu e folosit nici măcar în campaniile electorale. Cei care au putere politică numesc în funcții persoane cărora le măsoară valoarea în beneficii, verb, prietenie, slugărnicie. Foarte rar competența înseamnă literalmente competență. 

Emil Boc l-a desemnat să conducă noua structură pe Radu Constantea, un tânăr din PNL care este consilier local, nepotul fostului prim-secretar PCR din 1989. Practic, el este omul-cheie. Nu îi atacă nimeni buna intenție lui Radu, cu siguranță că iubește Universitatea. Putem discuta însă multe despre valoarea profesională a celui care are ultimul cuvânt în club. Și nu ne uităm doar la punctele din clasament (din trecutul campionat sau din acesta), puține la număr, că până la urmă aici se reflectă competența. Aruncăm o privire la declarațiile sale de avere, depuse la Consiliul Local. Constantea nu a lucrat nicăieri ani de zile; nu are pe numele său nimic, nici teren, nici casă, nici mașină, nici uscător de păr. Singurul său venit este chiar indemnizația de consilier. Ar cerși dacă ar trebui să trăiască din această sumă. Cum să pui un președinte numai pentru că nu e capabil să facă altceva? Și anul trecut a fost acolo, dar mai era și Sabău.

Întrebat în urmă cu ceva timp de ce nu are venituri, tânărul a răspuns candid că primește bani de la mama sa. Încasează de acasă atât de mult încât și la “U” prestează pro bono. Cum spuneam, Radu e plin de bune intenții, probabil ar fi cel mai fericit dacă echipa ar promova. Pe de altă parte, plecând de la aceste sentimente, fiecare fan ar merita să fie președinte. Sigur sunt în peluză oameni care, pe lângă emoțiile alb-negre, au și ceva realizări de completat într-o declarație de avere.

În sport nu este ca în politică. Alegerile nu sunt la patru ani, ci în fiecare weekend, acasă sau în deplasare. 

La “U”, președinții care au făcut istorie au fost fie cadre universitare, fie mari glorii ale clubului. În vremurile bune, nu după ’90. Toți șefii Universității erau oameni realizați, bine înfipți pe propriile picioare, care nu aveau nevoie să primească bani de la mamele lor. Constantea putea fi cel mult băiatul care le aducea corespondența.

PS Discuția despre ce se întâmplă la “U” este mult mai adâncă, după ce echipa a pierdut și cu Gloria Buzău, pe teren propriu. Tare mi-e că trebuie băgat buldozerul și nivelat tot ce e acolo. E târziu, dar încă nu e prea târziu.

About