Complicitate criminală

Autor  Mihai E. Serban   în       2 saptãmâni în urmã     90 Vizualizări  

După 20 de ani de negocieri acerbe, Uniunea Europeană și Mercosur (Piața Comună Sudică) sunt pe pragul încheierii unui tratat comercial menit a rămâne în istorie. UE va importa cu multă veselie produse agricole ieftine obținute prin ecocid (omorând în același timp mulți fermieri responsabili europeni) și va exporta lesne autoturisme, mașinării și chimicale, care acum sunt taxate între 18 și 35%.

Întrucât corectorul automat se încăpățânează să sublinieze cu roșu termenul de „ecocid” (nu vă temeți, l-am adăugat dicționarului…), trebuie să vă explic că acesta înseamnă distrugerea voluntară, intenționată și conștientă, a mediului natural. Desigur, distrugerea mediului natural a fost de multe secole, milenii chiar, ocupația de căpătâi a omului – dar de-abia în decursul generației prezente a început omenirea să înțeleagă cât de amplă și cât de dăunătoare este acțiunea sa. Ceea ce explică, de altfel, pentru ce cuvântul „ecocid” încă nu a intrat în limbajul curent, deși ecocid este și gestul ghiolbanului care aruncă gunoaie la marginea drumului.

În general, în lumea „civilizată” (după cum vedeți, nu mă pot abține de la ghilimele…) există destul interes de suprafață pentru protejarea mediului natural. Avem norme, legi, regulamente, comiții, instituții și poliții specializate. Cei care sunt cu adevărat pătrunși de importanța protejării mediului natural (activiști de mediu, tineri militanți) sunt în general priviți de către cei de mai sus ca fiind doar niște ciudați sau, mai mereu, ca un ghimpe în talpă.

Periculos este însă atunci când astfel de eco-sceptici, cinici și vicleni pe deasupra, ajung să decidă destinele planetei. Clovnul cu moț care conduce cel mai puternic stat al planetei a promis publicului votangiu că va face America „măreață din nou” pe două căi: încordându-și mușchii în politica mondială și în comerțul mondial și jefuind fără scrupule mediul natural. Votul americanilor a fost un vot ecocid, care a arătat planetei cât de puțin ne pasă, pe fond, de integritatea și sănătatea naturii care ne leagănă pe brațele ei.

Ultimul act tembel al administrației americane a fost deschiderea pentru exploatare (tăierea lemnului, construcții, minerit) a Pădurii Naționale Tongass, cea mai mare pădure virgină umedă din emisfera nordică (7 milioane hectare – taman cât toată suprafața împădurită a României!), situată în extremitatea sudică a statului Alaska. Pentru moment, America nu este nicidecum mai măreață – însă greșelile ei așa sunt, fără îndoială.

Un tembelism încă și mai grav manifestă administrația braziliană, unde un președinte pentru care mediul natural se limitează la peluza palatului personal a promis brazilienilor, la fel ca ipochimenul mai sus amintit, prosperitate urgentă și câini cu covrigi în coadă. Brazilia este un caz mai special, beneficiind de un mediu natural de o excepțională bogăție, între care aproape întregul bazin al uriașului Amazon.

Dar în Brazilia, în ultimii 70 de ani, populația a crescut de taman 4 ori și de 3 ori din 1980 încoace! Iar produsul intern brut a crescut în ultimii 40 de ani de 3 ori – ceea ce înseamnă că în Brazilia presiunea antropică asupra mediului a crescut de 9 ori din 1980 încoace. Brazilienii sunt mult mai mulți (210 milioane, iar contorul de învârte de zor) și trăiesc mult mai bine, visând cu ochii deschiși să trăiască precum albii cei bogați.

Nici nu ar fi foarte rău dacă Brazilia, beneficiind de condițiile sale naturale de excepție, nu ar fi și un mare exportator de produse agricole. Pe lângă bine-cunoscutele cafea, bumbac, cocos, zahăr din trestie, Brazilia este cel mai mare exportator mondial de  soia. Soia care nu pleacă la export pentru a hrăni săracii planetei, ci pentru a hrăni vitele bogaților planetei. Desigur, Brazilia este și un exportator important de carne de vită.

Și aici lucrurile se complică iremediabil. Creșterea vitelor este cel mai energofag și dăunător sector al agriculturii. Efectivele cresc încet (deși se estimează că există 1,3 miliarde de bovine domestice, cea mai mare biomasă a unei specii de mamifer). Indivizii cresc anevoie până la greutatea fripturii în sânge. Distrugerea mediului natural este garantată, efectul de seră așijderea. De unde nevoia de noi și noi terenuri, pe care să se cultive soia și să fie crescute vitele destinate sacrificării.

Aceasta este cauza incendiilor din Cerrado și Amazonia – eliberarea terenurilor pentru agricultură. Aici este ascuns cinismul colonialist al lumii occidentale: tratatul UE – Mercosur are drept efect imediat dezvoltarea creșterii animalelor în Brazilia și Argentina, dezvoltare care se face cu prețul unui ecocid de amploare, fără precedent în istoria umanității. Vină de care, desigur, EU se spală pe mâini precum Pilat din Pont: nici carne de vită n-a mâncat, nici gura nu-i miroase…

Se estimează că Bolivia a pierdut 1,8 milioane hectare de vegetație (țineți minte: România are doar 7 milioane de hectare de pădure!). Brazilia ascunde cu grijă bilanțul, fiindcă îngăduința criminală a autorităților face posibile atentate asupra mediului natural fără precedent în vremurile de azi. Dar nimic și nimeni nu se poate deocamdată pune în fața uriașului val al poftelor capitaliste, care strânge averi colosale profitând de oportunitățile globale și de poftele deșănțate ale bogaților planetei.

În prețul greu al unui ecocid sistematic nu e nevoie să se afle și complicitatea criminală a Europei îmbuibate. După ce a strâns averi colosale din jaful coloniilor, după ce a otrăvit sufletul popoarelor cu exporturi culturale ieftine sau dăunătoare, ar trebui ca măcar în al 12-lea ceas Europa să dea dovadă de un dram de bun-simț. Pe care până acum nu a dovedit în nici un fel că l-ar avea.

Fripturile mustesc în sânge. Criminalii înfulecă și tac.

 Mihai E. ȘERBAN

Doctor în științe economice, scriitor, om de afaceri, președinte de club sportiv, instructor de arte marțiale. Editorialist cu experiență, analist economic și politic (când i se cere), precum și moralist (de câte ori poate), s-a alăturat echipei de la Media9 pentru a promova o schimbare benefică a modului în care publicul larg percepe, consumă și propagă prestația jurnalistică de calitate.

About