CENTENAR: Marea Unire reflectată în presa de acum 100 de ani

Autor  Ionel Lespuc   în       6 luni în urmã     293 Vizualizări  

Cât de ridicat ar fi nivelul nostru de interes dacă ne-am afla în mijlocul celui mai mare război pe care l-a cunoscut omenirea? Am fi interesați de soarta propriilor soldați ori de posibilitățile de atingere a obiectivelor pentru care s-a plecat la război? Cu siguranță că interesul ar fi la cote maxime. Iar acest lucru nu este valabil doar zilelor noastre, ci a fost valabil și în trecut. Nevoia de informare a oamenilor a fost întotdeauna la cote ridicate iar populația a dorit să cunoască cele mai recente evenimente cât mai repede posibil. Evoluția și sofisticarea metodelor de răspândire a informației au diferit de la perioadă la perioadă. În ziua de astăzi este suficient un telefon inteligent pentru a ne conecta în timp real la evenimentele care ne interesează.

Dacă vorbim de primul război mondial, în urma căruia România și-a reîntregit teritoriul, constatăm că presa vremii a consemnat în timp real evenimentele care se succedau pentru a ține la curent populația în legătură cu deznodământul conflictului.

Pentru cei care doresc să consulte periodice de acum 100 de ani din perioada înfăptuirii Marii Uniri, fără a părăsi confortul căminului propriu, o pot face accesând biblioteca digitală a Bibliotecii Centrale Universitare ”Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. Ziare și reviste precum Unirea Poporului, Unirea, Biserica și școala, Transilvania, Învățătorul, Luceafărul, Gazeta oficială a comisiunii regionale de unificare din Cluj, Viitorul, Universul, Izbânda, Steagul, Lumea, La Roumanie pot fi consultate în format electronic iar pentru pasionații de istorie poate fi un bun prilej de conectare cu jurnalismul de acum un secol.

Scrisoarea americanului Robert Lansing

Fără a face o trecere exhaustivă în revistă a periodicelor și articolelor apărute despre evenimentul Marii Uniri, vom parcurge câteva dintre articolele acelor timpuri, care se păstrează în această bibliotecă virtuală, pentru a ne pune în contact cu sentimentele care îi încercau pe români în pragul înfăptuirii Marii Uniri:

Din revista Biserica și Școala, apărută la Arad, în numărul din 4/17 noiembrie 1918 românii sunt informați că ”Drepturile naționale și teritoriale ale Românilor (n.a.: sunt) recunoscute de America”în articolul cu titlul ”Wilson pentru națiunea română”. Articolul redă scrisoarea politicianului și avocatului american Robert Lansing, care transmitea:

”Domnul meu! Stăpânirea Statelor Unite se gândește totdeauna la bunăstarea viitoare și la integritatea României ca la a unui stat liber și neatârnător.

Înainte de a se ivìrăsboiul între Statele Unite și Austro-Ungaria, Presidentul Wilson a trimis regelui României o notă, în care l-a asigurat de simpatiile și stima sa. Situația de atunci s’a schimbat; pentru aceea Presidentul dorește să vă aduc la cunoștință următoarele:

Guvernul Statelor Unite încuviințează dorințele poporului român atât între hotarele regatului român cât și în afară de hotarele sale. Guvernul american a fost martor al suferințelor și jertfelor mari românești înăbușite de dușmanii noștri. Simpatizând cu ideea și dorința unității naționale a Românilor de pretutindenea, Guvernul Statelor Unite nu va întârziànimic, ca în timpul potrivit să mjlocească prin înrâurirea sa dobândirea drepturilor politice și teritoriale, ce se cuvin poporului român, și să i-le asigure împotriva ori cărui atac dinafară.

Primiți, domnul meu, espresiunea deosebitei mele stime. Robert Lansing”. 

„În Chișineul desrobit Românii au ținut o mare adunare”

În aceeași revistă, în numărul următor (11/24 noiembrie 1918), este anunțată convocarea pentru ziua de duminică, 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia:

INFORMAȚIUNI. Adunare națională. Marele sfat al Națiunii române din Ungaria și Transilvania convoacă Adunarea Națională la Alba Iulia, cetatea istorică a neamului nostru, pe ziua de Duminecă în 18 Noemvrie (1 Decemvrie) a.c. la orele 10 a.m.

La adunare vor luà parte: Episcopii români, toți protopopii în funcțiune ai celor două confesiuni românești, câte un exmis al fiecărui Consistor și Capitlu, câte 2 exmiși din partea fiecării reuniuni femeiești dela fiecare școală secundară, institut teologic, pedagogic și școală civilă câte 1 reprezentant, câte 2 delegați dela fiecare reuniune învățătorească, garda națională va fi reprezentată prin câte un ofițer și un soldat din fiecare secțiune comitatensă, câte 2 delegați dela fiecare reuniune de meseriași, delegații partidului social-democrat român, tinerimea universitară prin câte 2 exmiși, fiecare cerc electoral român va trimite 5 reprezentanți.”

În același articol, Glasul mândrei Basarabii cere unirea tuturor Românilor. În Chișineul desrobit Românii au ținut o mare adunare, la care a participat și împuternicitul Americei Wopicka (n.a.: Charles Vopicka, ambasadorul Statelor Unite ale Americii la București). Din hotărârea bărbătească luată în această adunare, reproducem înălțătoarea declarație:

«În numelenostru ca și în numele întregei conștiinți naționale declarăm sus și tare, că nesguduită hotărîre a românismului este de a nu primi, în aceste momente când toate țările locuite de acelaș neam se topesc la o singură vieață liberă, altă alcătuire politică decât statul național unitar. 

Trăiască, crească și înflorească Basarabia, trăiască Ardealul și Bucovina, unite pentru vecie cu țara mamă în hotarele largi cuprinzătoare ale României mari»”.

„Prin unirea noastră va da scumpei noastre Românii putere și propășire”

Același număr al acestei reviste conține și un ”Manifest”, adresat de către Regele Ferdinand I către toți românii, prin care transmitea că ”Mai mult decât ori când azi țara are nevoie de unirea tuturor. Orice ațâțare la ură și desbinare e vătămătoare și vinovată. Numai prin concordie și prin ordine vom putea îndeplini înaltele datorii obștești. Mă îndreptez către voi cu dragoste și credință, sigur că la voi găsesc aceleași sentimente de iubire și încredere în Regele vostru, care prin unirea noastră va da scumpei noastre Românii putere și propășire”.

Totodată, Marele Sfat al Națiunii Române din Ungaria și Transilvania transmite, prin secretar Dr. Gh. Crișan și președinte Dr. Ștefan C. Pop, un mesaj ”Către popoarele lumii”,prin care se transmite cu fermitate faptul că ”Națiunea Română din Ungaria și Transilvania (…) a declarat voința sa de a se constitui în stat liber și independent spre a-și puteàvalidita nelimitat forțele sale în serviciul culturei și al libertății omenești”.

Același articol este preluat și în ziarul Unirea, din data de 23 noiembrie 1918, alături de ”informațiunile”prin care se transmit scurte mesaje către popor. ”Cărturari români, luminați satele și organizați-le! Aceste clipe istorice trebuie să vă găsească unde vi-e locul: în fruntea poporului. Frați dela sate, ascultați de fruntașii voștri! Grupați-vă în jurul lor! Păstrați buna rânduială! Arătați-vă vrednici de numele de român!”

În acest spirit, fețele bisericești au luat inițiativa de a mobiliza populația românească spre atingerea idealului de unire. Din revista Biserica și școala, din data de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, aflăm că ”în ziua Sfinților arhangheli Mihail și Gavril 1918 (n.a.: 8 noiembrie)”, episcopii români transilvăneni (Dr. Demetriu Radu, episcop greco-catolic de Oradea-Mare; Ioan I. Papp, episcop ortodox român al eparhiei Aradului și locțiitor de mitropolit; Dr. E. Miron Cristea, episcop ortodox al eparhiei Caransebeșului, Dr. Valeriu Traian Frențiu, episcopul Lugojului; Dr. Iuliu Hossu, episcop român greco-catolic al Gherlei) declară că recunosc marele Consiliu Național Român ca reprezentant și conducător politic al națiunii române din Ungaria și Transilvania.

În cotidianul Unirea, tipărit la Blaj, numărul din data de 1 decembrie 1918 se prezintă Programul Adunării Naționale constituante a națiunii române din Ungaria și Transilvania:

”1. La orele 7 dimineața serviciul divin celebrat de arhierei în bisericile protopopești.

  1. La orele 10 dim. deschiderea Adunării în sala casinei militare din cetate.
  2. Cetirea rezoluțiunii, votată și propusă prin conferința prealabilă a Marelui Sfat Național.

Se observă că fiecare comună în frunte cu steaguri și tabla cu numele comunei va defila în rânduri de patru pe piața orașului; va trece pe sub poarta Carol în Cetate și prin poarta Mihaiu Viteazul va ieși pe terenul Adunării (locul de exerciții militare, în apropierea pământului sfințit cu sângele lui Horia și Cloșca).

Se va explica poporului de pe 4 tribune însemnătatea istorică a zilei, iar de pe tribuna prezidială din centru se va citì rezoluția Constituantei.”

„Rezoluțiunea”, pe prima pagină a ziarelor

Pe prima pagină a revistei Biserica și școala din data de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918 este redată ”Rezoluțiunea Adunării dela Alba-Iulia”, care afirmă unirea Transilvaniei, Banatului și Țării Ungurești cu România. La pagina următoare, populației românești i se transmite că ”Se apropie ceasul mântuirii. Armata românească înaintează cu pași repezi spre interiorul Ardealului. Aeroplane românești au aruncat asupra orașelor și satelor număroase hârtii volante ce conțin proclamații felurite, cari toate îndeamnă populația la liniște.”

Cotidianul Unirea din data de 3 decembrie 1918 titrează pe prima pagină: ”România Marea fost proclamată în adunarea națională dela Alba-Iulia, într’un uragan de aclamări și aplauze. 

Oamenii și-au scos ceasornicul din buzunar, să fixeze clipa istorică: douăsprezece și cinci”.

Tot de pe prima pagină aflăm că ”poporul s’a prezentat în număr foarte mare – aproximativ 50-60 mii – cu steaguri naționale, în cea mai perfectă ordine”.

În ediția din data de 25 noiembrie / 8 decembrie 1918 a revistei Biserica și școala, primele două pagini sunt alocate relatării pe larg a modului de derulare a Marii Adunări de la Alba Iulia, în care ”împlinitu-s’au și al treilea act din opera mântuirii neamului românesc. După unirea Basarabiei, ruptă dela sinul mamei sale de nesațiul imperialismului țarist, și a țării mândre a fagilor, smulsă din frumoasa grădină a lui Ștefan cel Mare prin perfidia austriacă, eràprea firesc, că și din partea robită de secoli a corpului național din Transilvania, Ungaria și Bănat să urmeze legea firei și în marea sa adunare națională din sfânta cetate a gloriei și a patimilor sale să proclame unirea sa cu patria mamă.”Textul care narează desfășurarea evenimentelor este însoțit și de redarea integrală a discursului rostit de Vasile Goldiș înainte de a da citire Rezoluției Marii Adunări Naționale. De asemenea, este transmisă, în secțiunea ”informațiuni”, componența Consiliului dirigent: ”Dr. Iuliu Maniu, președinte și interne; Dr. Alexandru Vaida: externe și presă; Vasile Goldiș: instrucție și naționalități; Dr. Victor Bontescu: agricultură și comerciu; Dr. Romul Boilă: comunicație; Dr. Aurel Vlad: finanțe; Dr. Ștefan C. Pop: răsboiu; Dr. Aurel Lazar: justiție; Dr. Emil Hațiegan: codificator în secția judiciară; Dr. Ioan Suciu: codificatorul dreptului public și organizatorul constituantei; Ioan Flueraș: sociale; Iosif Jumanca: industrie; Dr. Vasile Lucaciu, Dr. Valer Braniște și Octavian Goga fără resort”.

În ediția din data de 2 / 15 decembrie 1918 a revistei Biserica și școala sunt redate telegramele care au fost schimbate între Marele Sfat Național de la Alba Iulia și familia regală a României:

”Adunarea națională a Românilor din Transilvania, Bănat și Țara ungurească în Alba-Iulia, glorioasa cetate a lui Mihai Viteazul, a declarat, într’un elan de entusiasm fără margini, unirea teritoriilor sale cu regatul României. Vestindu-vă hotărârea aceasta, care încoronează aspirațiile de veacuri ale neamului românesc, rugăm pe Majestatea Voastră, primiți omagiile ce venim a le exprimà cu profundă supunere.

Trăiască M. S. Regele Ferdinand!

Trăiască M. S. Regina Maria!

Trăiască Augusta Lor Familie!

Trăiască România Mare!”

Acestei telegrame i-au răspuns regii României prin cuvinte alese. Ferdinand I a transmis că ”Vestea ce-Mi aduceți despre mărețul act al unirei cu regatul român, săvârșit în vechea cetate a lui Mihaiu Viteazul, a umplut inima mea de supremă bucurie și am primit-o cu o vie emoție (…)”. Regina Maria a răspuns în aceeași notă, transmițând că ”Răsboiul sfârșit a fost răsboiul nostru sfânt pentru desrobirea Ardealului”.

 Transilvania, Revista Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român, care are o apariție lunară, marchează Marea Unire în numărul din 1 decembrie 1918, prin articolul După adunarea dela Alba-Iulia”:

”Scriem aceste șire în zile de bucurie, în zile de înălțare a sufletelor.

Prin hotărârea epocală, adusă în 1 l.c. la Alba-Iulia, de a ne împreunà pentru toate timpurile cu frații noștri de peste Munți, s’a înfăptuit visul de veacuri al Neamului Nostru, s’a dat cea mai firească soluție nizuințelor noastre politice.

De aici înainte Românimea din aceste părți nu va mai fi un vas mânat de valuri și amenințat în fiecare clipită de furtunile dușmane, ci, împreună cu frații din celelalte ținuturi, în care ne-a sădit marele Traian, va formà o stâncă puternică, destoinică a țineà piept cu toate valurile și cu toate furtunile, și care-și va ridicà falnic creștetul său în mijlocul taluzurilor, privind cu încredere la orizontul, ce se deschide senin inainte-i.

De aici înainte Neamul nostru, liber de cătușile ce-l țineau înlănțuit până acum, se poate desvoltà neîmpiedicat pe toate terenele și poate dovedì lumei, cu cât este în stare a contribuì la progresul general al omenimei, în urma însușirilor prețioase, cu care e înzestrat.

Vulturul priponit în lanț până acum, de aici înainte își poate lua sborul în înaltul cerului, spre soare, spre lumină, de care erà atât de dornic.”

Scrisoare în capsula timpului: „Sub zechea de țăran simplu se ascund mari calități de rassă”

În final, e interesant de citit un articol care pentru noi este ca o scrisoare în capsula timpului. În cotidianul Unirea din data de 4 decembrie 1918, aflăm răspunsul la întrebarea ”Cât de mare e România Mare?”Autorul, Petru Suciu, face următoarele calcule: ”România mare stă din patru părți. Din vechia Românie, cu un teritor de 138.000 km2și cu 7.500.000 locuitori. Din Basarabia, cu teritor de 46.000 km2și cu 2.500.000 locuitori. Din Bucovina, cu teritor de 10.000 km2și cu 750.000 locuitori. Și în urmă din Ardeal și părțile locuite de români din Ungaria. Aceste au aproximativ o întindere de 122.000 km2cu 6.300.000 suflete. 

Întreaga Românie mare are prin urmare, un teritor de 316.000 km2, cu 17 milioane și ceva de locuitori. În chipul acesta ajunge în șirul marilor state naționale europene. Aproape așa mare ca Britania. În răsărit ea va fi cel mai puternic stat, după Rusia. Are mai mult teritor decât Italia, dar locuitori numai jumătate ca ea. Atâta pământ avem și așa de bogat, încât putem hrăni de trei ori atâția oameni. Dacă Italia cea puțin productivă are 35 milioane locuitori, România Mare va putea hrăni și 50 milioane. N’o să treacă nici o sută de ani și vom ajunge cifra aceasta. Vom fi o țară înfloritoare, bogată și cultă. Vom fi cu adevărat Franța Orientului. Popor neo-latin cu calități etnice irreproșabile, prin connexiuni politice, economice și culturale cu toate țările culte ale Europei – vom puteàajunge, în scurtă vreme, pe aceeaș treaptă de cultură cu acestea. Vom arăta aliaților de acum, că nu s’au înșelat în noi. Că sub zechea de țăran simplu se ascund mari calități de rassă, cari sunt în stare să schimbe acest pământ, năpăstuit, într’un raiu al culturii și al bunăstării materiale. Ceeace n’au putut face ungurii într’o miie vom face noi în 20-30 de ani. Să ne așternem deci pe lucru: trezi și neșovăitori.”

About