Avanpost în lupta românilor transilvăneni pentru drepturi. Episcopul care, acum exact 275 de ani, era să fie linșat în Dieta de la Sibiu

Autor  Ionel Lespuc   în  ,      2 luni în urmã     109 Vizualizări  

Pentru clujeni, cu siguranţă numele de Inocenţiu Micu Klein este unul cu o rezonanţă familiară, poate şi pentru că această personalitate dă numele unei străzi din centrul municipiului nostru, dar şi al Liceului Teologic Greco-Catolic. Dar, cine a fost şi pentru ce a rămas în istorie?

Derulăm puţin filmul istoriei până în vremea lui Inocenţiu Micu Klein (care s-a născut în anul 1692, la Sadu şi a murit în anul 1786, la Roma) şi regăsim o Transilvanie aflată în componenţa Imperiului Habsburgic, în care românii, deşi majoritari, nu aveau şanse şi drepturi egale cu ceilalţi conlocuitori. Pentru români, o oportunitate de emancipare şi ridicare din pătura celor fără drepturi a reprezentat-o unirea Bisericii cu Roma (apariţia Bisericii Greco-Catolice).

Românul Micu și numele său nobiliar

Inocenţiu Micu Klein, român greco-catolic, a avut oportunitatea să urmeze Colegiul iezuit din Cluj şi Facultatea de Filosofie aparţinând Colegiului Academic din Cluj, alegând apoi o carieră teologică. De altfel, numele său de mirean este Ioan Micu, ulterior călugăriei renunţând la numele de „Ioan” în favoarea celui de „Inocenţiu”. Numele de „Klein” (care, în limba germană înseamnă „Mic”, la fel ca numele de familie) i-a fost acordat ca titlu nobiliar. În acest fel, a ajuns românul Micu să poarte şi numele Klein.

Memoriu către Curtea de la Viena

Din poziţia de episcop român unit, Inocenţiu Micu Klein a acces în Dieta Transilvaniei, unde se remarcă prin energia cu care luptă pentru drepturile românilor transilvăneni. Fiind sensibil la umilinţele pe care românii din Transilvania erau nevoiţi să le îndure cu toate că erau comunitatea majoritară, Inocenţiu Micu Klein elaborează un Memoriu pe care îl înaintează Curţii de la Viena. În acest document, clericul expune situaţia românilor sub stăpânirea străină (lipsa accesului la educaţie, interzicerea practicării comerţului şi a anumitor meserii, interdicţia ocupării funcţiilor publice, iobăgia) solicitând corectarea acestor nedreptăţi şi punerea românilor la acelaşi nivel cu celelalte trei popoare conlocuitoare. Memoriul său rămâne fără răspuns din partea Curţii de la Viena, nefiind înregistrate îmbunătăţiri pentru populaţia românească.

Pentru efortul pe care îl depune în slujba compartioţilor săi, Inocenţiu Micu Klein devine ţinta atacurilor minorităţilor recunoscute ca fiind singurele cu drepturi în Transilvania. Acesta şi-a argumentat suplimentar revendicările prin demonstrarea şi promovarea originii latine a poporului român. Are parte de o opoziţie acerbă din partea acestor minorităţi, fiind atacate vehement propunerile lui Inocenţiu Micu Klein de emancipare a poporului român. Episcopul greco-catolic este aproape de linşaj în anul 1744 pe data de 23 ianuarie în Dieta de la Sibiu, când a fost foarte aproape de a fi aruncat pe fereastră pentru că îndrăznise să ceară drepturi pentru români. Ca urmare a acţiunilor pe care le-a întreprins în vederea ridicării statutului cetăţenilor români ai Transilvaniei, coroborat cu revolte ale populaţiei ortodoxe din Transilvania care respingea greco-catolicismul, Inocenţiu Micu Klein este chemat la ordine şi acuzat de răzvrătire împotriva statului de către Curtea de la Viena.

Exil la Roma

Deoarece îi era interzisă reîntoarcerea în Transilvania şi pentru a evita întemniţarea la Viena, preferă plecarea în exil, la Roma, unde trăieşte restul vieţii în condiţii modeste. Conform testamentului său, acesta a dorit să fie înmormântat la Blaj, centrul eparhial de care a fost ataşat. Această ultimă dorinţă îi este îndeplinită în anul 1997, când rămăşiţele sale sunt repatriate şi îngropate, conform testamentului, la Catedrala „Sfânta Treime” din Blaj, ctitoria sa.

Inocenţiu Micu Klein a fost una dintre primele personalităţi transilvănene care a derulat o activitate coerentă de luptă în favoarea obţinerii de drepturi pentru români iar paşii pe care i-a parcurs înspre recunoaşterea naţiunii române ca naţiune politică în Transilvania au fost cei mai greu de parcurs. Adică primii. 

About