Americanul care ne-a unit. Principiile wilsoniene – piatra de hotar pentru stabilitate în Europa

Autor  Sorin Tolan   în  ,      1 lunã în urmã     300 Vizualizări  

Europa Centrală a începutului de secol XX se afla sub influența exercitată de Imperiul Austro-Ungar, moștenitor vremelnic al multi-secularului Imperiu Habsburgic. Timpul imperiilor în istorie mergea spre un apus mult așteptat de popoarele care erau asuprite în cadrul acestor structuri bazate pe coerciție, nu pe cointeresare. Imperiul Austro-Ungar ținea capacul pe o adevărată oală sub presiune, reprezentată de popoarele de la marginea imperiului, care își cereau insistent independența. Și nici măcar nu ar fi cerut independența dacă le-ar fi fost aplicate aceleași drepturi precum austriecilor sau ungurilor. În consecință, nu a fost o surpriză că din interiorul Imperiului s-a declanșat primul război mondial.

Primul război mondial a avut un deznodământ nefavorabil Puterilor Centrale. Un imperiu multi-etnic precum cel Austro-Ungar, aflat la amurgul măreției sale, trebuia reorganizat pe noi principii, având în vedere falimentul administrației austro-ungare în gestionarea teritoriilor locuite de români, sârbi, croați, cehoslovaci etc. S-a pus problema, între marile puteri învingătoare, care să fie principiile de edificare a noii Europe. Bineînțeles că principalele state care au avut propuneri au fost Statele Unite ale Americii, Franța și Marea Britanie.

Implicarea Statelor Unite ale Americii în primul război mondial a fost determinantă pentru victoria Aliaților. Din acest motiv, aveau un ascendent în a propune soluții de remediere a nedreptăților teritoriale pe care le invocau popoarele componente ale imperiilor europene. Din partea Statelor Unite ale Americii, președintele Woodrow Wilson a elaborat și susținut un discurs intitulat ”Dreptul popoarelor de a dispune de ele însele”, care a conținut 14 principii directoare pentru reașezarea statală în Europa. Acest discurs a fost determinant în capitularea germană în primul război mondial și i-a adus lui Woodrow Wilson distincția de laureat al Premiului Nobel pentru Pace, pentru implicarea sa în reinstaurarea păcii între popoare, în anul 1919.

Un indicator important al justeții principiilor după care a fost redesenată Europa Centrală este faptul că niciunul dintre popoarele foste componente ale Dublei Monarhii nu a solicitat vreodată revenirea la administrația austriacă sau ungară. Aceste principii și-au demonstrat perenitatea prin stabilitatea statală care a caracterizat Europa în ultimul secol. Cu toate că peste Europa a mai trecut un război mondial, granițele stabilite după primul război mondial nu au suferit modificări majore.

Visul lui Woodrow Wilson a fost acela de a construi o Europă a naționalităților, iar acest lucru nu se putea întâmpla sub umbrela unor imperii care suprimau drepturile cetățenilor săi. Din acest motiv, Europa a trebuit să creeze cadrul pentru apariția unor noi țări, precum Regatul Sârbilor, Croaților sau Slovenilor, a Cehoslovaciei sau formarea României Mari, prin integrarea românilor transilvăneni în România.

Primul război mondial a fost cea mai neagră pagină de istorie până la acel moment, astfel că s-a dorit construirea unui proiect prin care să fie restabilită o pace durabilă în Europa. Woodrow Wilson a adus o rază de speranță prin promovarea principiilor sale, revoluționare pentru perioada lor și, pe alocuri, idealiste.

Personalitatea lui Woodrow Wilson și rolul pe care acesta l-a jucat în formarea noii Europe și, în particular, pentru consolidarea României Mari după primul război mondial merită mai multă atenție din partea noastră, a românilor și, din acest motiv, îi vom dedica mai multe articole în perioada următoare. O astfel de personalitate, care și-a adus contribuția în plan diplomatic pentru arhitectura europeană și, în special, a României Mari, merită o mai mare considerație din partea administrațiilor locale, care ar putea denumi străzi sau bulevarde după numele celui de-al 28-lea președinte american. Poate începem din Cluj-Napoca o restaurare a memoriei lui Woodrow Wilson și găsim o stradă reprezentativă căreia să îi atribuim numele (la Iași există o piațetă cu numele fostului președinte american), pentru a marca în mod corespunzător cei 100 de ani de la Marea Unire, 100 de ani de la decernarea Premiului Nobel pentru Pace către președintele american și, nu în ultimul rând, 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon, care a consfințit limita teritorială a Ungariei cu Transilvania ca parte a României.

About